ajunsesem pe autostradă deja. l-am întrebat pe Josh unde mergem și a zis că e o surpriză și m-a amenințat că dacă mă uit pe geam să văd unde suntem sau unde mergem,mă dă jos din mașină, și acolo mă lasă. îl cred în stare așa că am făcut ce mi-a zis. după vreo 30 de minute de mers,ne-am oprit la o benzinărie veche să pună Josh benzină și să ia mâncare. am rămas în mașină. îmi scot telefonul din buzunar să mă uit dacă e ceva nou,și aveam 12 mesaje de la Nathan, toate cu "răspunde" sau "sună-mă când vezi mesajul" așa că l-am sunat:
-ce e?
Nathan- unde ești?
-nu știu.
Nathan- nu mă lua cu d-astea. spune-mi unde ești.
-sunt cu Josh dar nu știu unde că nu a vrut sa îmi zică. am zis eu simțindu-i indignarea din glas și vocea tremurândă.
Nathan- păi și cum dau de tine?
-de ce ai vrea să faci asta?
Nathan- trebuie să vorbim. o mulțime de lucruri chiar. așa că te rog,spune-mi unde ești sau unde ne vedem..te rog a zis el probabil plângând. mi se făcuse milă de el așa că am încercat să gasesc o soluție.
-mai ai aplicația aia "găsește-ți partenerul"?
Nathan- poftim?
-uuuh,aia cu care ne căutam noi unul pe altul.
Nathan- daaa,o mai am. spune el cu vocea plină de fericire.
-găsește-mă cu aia și vino repede. te rog. spun eu repede,apoi îi închid,din cauză că venea Josh, care la rândul lui,încă vorbește la telefon. s-a oprit mai departe de mine să termine de vorbit,făcându-mi semn din mână să aștept. am încercat cât mai mult să ascult ce vorbea,și să deduc despre ce e vorba din replicile lui,pentru că părea ceva important și muream de curiozitate.
Josh- da,da,știu.
...
Josh- o să vin eu,da.
...
Josh- da,promit,da.
...
Josh- spune-i că mă supăr. să nu plece. te rog.
...
Josh- da,dar de Kim nu mă interesează.
când am auzit asta,neștiind de fapt despre ce era vorba,o lacrimă s-a scurs pe obrazul meu și m-am îndepărtat brusc de locul în care se oprise el. după ce a terminat apelul, a venit la mine.
Josh- hei,Kim, gata să mergem? am luat mâncare.
-auzi...cu cine vorbeai?
Josh- uum...nu prea te privește.
-dar de ce?
Josh- că pur și simplu nu e treaba ta.
-a da? atunci de ce vorbeai despre mine?
Josh- Kim, iar începi. parcă aveai încredere...știi ce,mă piș pe ea de treabă, renunț la tot. inclusiv la tine. a spus el nervos intrând în mașină, lăsându-mă singură în parcarea benzinăriei, apoi plecând. după ce mașina lui deja nu se mai vedea,am căzut în genunchi și am început să plâng. am stat acolo timp de 15 minute, mașinile trecând pe lângă mine. după ce am plâns mult și bine,am ridicat privirea din pământ și primul lucru pe care l-am văzut, a fost mașina lui Nathan. venise, el chiar venise după mine. chiar îi păsa. m-am ridicat de jos imediat și am alergat spre el,luându-l în brațe. de la pieptul lui i-am șoptit:
-mulțumesc.
el- cu multă plăcere și oricând.
-Nathan?
el- da?
-umm..e cam greu..
el- și eu te iubesc. a zis el apoi m-a sărutat. m-a sărutat atât de pasional și lung încât m-a făcut să mă simt de parcă ar fi fost primul sărut. de parcă toate bucățile sufletului meu,spart și împrăștiat peste tot,s-au regăsit, asta reîntregindu-mi sufletul. m-am simțit în siguranță și ca înainte. de fapt chiar mai bine ca înainte, știind că după toate astea,tot cu el am rămas, și cu el voi rămâne,pentru totdeauna,pentru că eu îl accept așa cum e,iar el mă acceptă așa cum sunt,și ne iubim. oricum începuse să îmi fie dor de glumele lui fără sens și de felul în care începe să îmi zâmbească în momentele de liniște. îmi era dor să îi aud șoaptele învăluite de întunericul nopții. îmi era deja dor de felul în care mă făcea să mă simt eu din nou. m-a luat în cârcă până la mașină, eu având mâinile în părul lui șaten și moale. m-a așezat pe locul din dreapta, el mi-a pus centura, apoi s-a urcat și el și am mai vorbit până să pornim.
-doamne Nathan, mulțumesc.
Nathan- nu Kim, eu îți mulțumesc, pentru simplul fapt că exiști și ești aici pentru mine.
-te iubesc.
Nathan- și eu, enorm.
-ok...deci..acum unde mergem?
Nathan- acasă.
-care acasă.
Nathan- acasă la noi.
-cine a mai rămas?
Nathan- nu știu... dar am să îi sun..sper să nu fi plecat niciunul... din țară...
-uuh...ok..
am plecat spre casă și în 20 de minute în care am mers cu cea mai mare viteză am ajuns. nimeni nu îi răspunsese lui Nathan la telefon,așa că am intrat direct,așteptându-ne să stăm singuri de acum. dar...când am intrat pe ușă, în living mai erau Sarah și Nick și Kate și Mike. primul lucru a fost să strig de fericire în timp ce alergam spre Kate. am luat-o în brațe și am strâns-o cât am putut de tare.
-doamne,Kate, îmi pare atât de rău pentru toate porcăriile pe care le-am zis și pentru toate căcaturile pe care ți le-am făcut în ultima perioadă. nu ai idee cât de mult mi-ai lipsit. îți mulțumesc că ești încă aici. mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!! te iubesc!
Kate- Kim.. nu am cuvinte,spune ea plângând,și eu te iubesc,mult! și sunt oriunde și nevoie oricând ai nevoie.
-și eu pentru tine, pentru totdeauna de acum încolo. promit.
Kate- promisiune să fie.
după am îmbrățișat-o și pe Sarah, care deși nu plecase, o putea face,și îi eram recunoscătoare că nu a făcut-o. le mulțumesc din tot sufletul că mi-au rămas alături și îi iubesc din tot sufletul. îi mulțumesc mai ales lui Nathan, că mi-a fost alături și de data asta,și m-a ajutat cu toate de până acum. îl iubesc și nu îl voi mai abandona pentru nimic și nimeni în lume.
