-mulțumesc. spun eu strângându-l în brațe.
Nathan- mereu. zice el pupându-mă pe frunte.
nu a fost mare lucru, Kate avea dreptate. și Rebecca la fel. ne-am împăcat repede, dar asta doar datorită lui Nick... ar trebui să îi mulțumesc și lui. îi zic lui Nathan unde mă duc,ies din cameră și ciocănesc la ușa lui Sarah și a lui Nick. nu îmi răspunde nimeni dar în schimb aud niște gemete ciudate. suna ca vocea lui Sarah. mă uit pe broasca ușii iar ei doi se ..*tuse*...mda,se înțelege... nu am știut că totuși e ceva între ei,dar...se pare că da...am coborât să îmi iau ceva de băut din frigider când îl întâlnesc pe Mike stând pe canapea cu ochii în telefon.
- ce naiba faci aici singur? îl întreb eu râzând.
Mike- vorbesc cu cineva.
- serios? cu cine?
Mike- nu contează.
- ba da,spune-mi.
Mike- nu. nu vreau și nu te privește pe tine.
-ei na. zic eu uitându-mă la el cu o privire de sictirită. mă rog...Kate unde e?
Mike- sus cred, nu prea îmi pasă, de ce?
-întrebam... dar cum adică nu îți pasă? întreb eu suspicioasă.
Mike- păi de ce m-ar interesa? sunt doar cu ea în cameră.
-păi duuuh,ești cu ea în cameră, ești singurul care ar fi putut știi.
Mike- nu-mi pasă.
-parcă era ceva între voi...
Mike- mnu...doar jocuri, atât, până la urmă ce a fost a fost. ca și tine și Nathan.
-ce vrei să spui cu asta?
Mike- vreau să spun că la fel cum eu am trecut peste Kate la fel trebuie să treci și tu peste Nathan.
-de ce? m-am împăcat cu el mai devreme. zic eu cu un rânjet pe față.
Mike- eh,nașpa. aici e diferența dintre noi doi. tu îl mai crezi ca o fraieră pe Nathan,Kate nu mă mai crede pe mine.
-normal, la ce ai făcut...
Mike- n-am omorât pe nimeni să știi.
-știu. zic eu strâmbându-mă la el. dar ai rănit-o... erați împreună. apoi a venit balul tău stupid. și Jane... și i-ai distrus tot viitorul idiotule, iși făcea o mulțime de planuri cu tine. voi doi v-ați combinat în același loc ca și mine și Nathan. dar la altă petrecere... i-ai zis că o iei și pe ea cu tine la bal, i-ai băgat doar prostii în cap... ai făcut-o să creadă că o iubești, ca la prima ocazie să o lași și să te duci la alta. am zis eu deja răstindu-mă la el,cu niște lacrimi curgând pe obraz.
Mike- am ținut la ea. am iubit-o. a zis el țipând și mai tare.
-atunci de ce te-ai oprit? am zis eu plângând și mai tare.
Mike- nu am zis că am făcut-o.
-și atunci de ce îi ascunzi asta? de ce nu spui niciodată nimic apoi o dai la întors că erau glume și pula mea. spune-i.
Mike- nu pot. nu o să mă mai ierte în viața ei.
-crede-mă, faci absolut orice pentru cei pe care îi iubești. deci te va ierta. spun eu uitându-mă la el cu ochii plini de speranța că totuși nu o să mai fie la fel. cu speranța că de data asta nu mai intervine nimeni între ei. aș da orice să o văd pe Kate fericită.
Mike- mulțumesc pentru toate astea. spune el luându-mă în brațe apoi urcând la Kate, să vorbească cu ea.
acum mai trebuie doar să dau de Rebecca și Jack. pe unde doamne iartă-mă mai umblă și ăștia. în mod clar iar au rămas singuri pe undeva și se chinuiesc să scoată două vorbe unul cu altul. oh,frate, dacă nu e cineva care să îi ajute, cel puțin pe Jack, care e foarte timid, nu se va întâmpla nimic între ei doi. o sun pe Rebecca disperată încontinuu de 10 minute, dar încă nu mi-a răspuns.. îi caut în toate camerele de la 1,dar nimic. urc la doi,mă uit în toate camerele, dar nimic. când să urc la mansardă, pe cine găsesc în colțul opus de scări? pe Rebecca și Jack sărutându-se. erau amândoi în patul cel mare,pus acolo în caz de invitați. fără să scot niciun cuvânt,m-am îndepărtat ușor ușor de ei. am mers la mine în cameră, unde mi-am dat seama că Nathan a intrat și el la duș. am coborât din noi la parter să mă mai uit pron frigider. aud bătăi în ușă. nu aveam geamuri cu vedere afară, deci nu puteam vedea cine era înainte să mă uit pe vizor, și nici el sau ea sau ei sau ele nu puteau vedea înăuntru. mă apropii încet de vizor, și mă uit. afară aștepta unul din foștii mei,cu care am fost împreună în timp ce eram despărțită de Nathan... am stat cu el doar o lună, pentru că nu era același lucru cu el,așa că după m-am împăcat cu Nathan, care și el la rândul lui se cuplase cu Jennifer...*bleah*.. deschid ușa:
-heeei,Josh! nu mă așteptam să vii. adică... pe bune...ce cauți aici? zic eu destul de speriată.
Josh- păi am auzit că te-ai mutat, de fapt că v-ați mutat și voi aici. eu sunt ca facultate aici și am căminul studențesc destul de aproape de aici,deci m-am gândit să îmi salut prințesa.
- prințesa are prințul în duș, deci scuză-mă. spun eu încercând să scap de el subtil inchizând ușa..... aah,fuuuck,de ce a trebuit să pună piciorul acolo?!
Josh- nuu,nu scapi tu așa de mine. poate nu sunt eu prințul tău, dar recunoaște că aș putea fii.
-poate un cal de la caleașcă dacă vrei.
Mike- mnuu...nu înțelegi la ce mă refer eu aici...
-ba da,te înțeleg perfect. ai mers 5 străzi cu un buchet de trandafiri pentru mine care s-a cam ofilit până ai ajuns tu să mă vezi, așa că îmi pare rău. mă simțeam atât de prost refuzându-l. îmi era atât de greu să îmi iau ochii de la părul ala blond perfect... sau de la ochii ăia ai lui, înnebunitor de albaștri... sau de la zâmbetul ăla perfeeect... am fost mai mult decât îndrăgostită de el. îl adoram. dar mi se făcuse prea dor de Nathan. totuși cu Nathan e altceva. adică pe Nathan îl iubesc iubesc iubeeesc mai mult decât pe oricine...deși l-am iubit și pe Josh, dar nu se compară. nu trebuia să vină. a făcut-o intenționat. știe foarte bine că dacă îl văd nu mai pot să îmi iau gândul de la el. e perfect. e băiatul perfect. aveam același gusturi și în muzică, și în mâncare, aș zice că și la îmbrăcăminte dar păcat că el se îmbracă de la băieți iar eu de la fete...
Josh- mda,așa e. dar poți pune trandafirii în apă dacă vrei...adică..or să iși mai revină...
-da,da,ai dreptate, mulțumesc, ne mai vedem,pa. nu știu de ce am făcut asta, măcar și-a lăsat numărul pe un bilet din trandafiri. nu mă gândesc la altceva, dar aș putea să mai ies cu el... adică... doar ca prieteni, poate veni și Nathan dacă vrea.
