- hei lume, el e Ezra! intru eu în camera mea, unde erau strânși cu toții plănuind vacanța.
Sarah- hei, Ezra.
Mike- bună.
Nick- salut.
Nathan- cine-i el?
- Nathan, cum am mai zis o dată, el e Ezra. învață să auzi.
Nathan- am auzit asta. mă refer..ce caută aici?
- Nathan, putem discuta puțin? spun eu luându-l de mână către un colț al camerei, de unde să nu ne audă nimeni.
Nathan- ce e?
- cum ce e? de ce pana mea reacționezi așa?
Nathan- cum de ce? te las 10 minute singură și îmi vii cu un străin ciudat care citește cărți ciudate în cameră.
- poftim? unu, pentru mine nu e străin, doi, adică trebuie să mă supraveghezi tu sau ce? trei, nu citește o carte ciudată, și eu am citit aia.
Nathan- ok..Kim, de ce îi iei apărarea?
- pentru că vorbești așa despre el și nici măcar nu îl cunoști, doamne, Nathan..
Nathan- cu ce naiba ți-am greșit să mă înlocuiești așa?
- e prietenul meu, Nathan. spun eu nervoasă.
Nathan- nu îl cunoști nici de o oră și sunteți prieteni? spune el râzând.
- nu contează de când îl cunosc. suntem prieteni și punct.
Nathan- Kim, ești nebună.. cum poți spune așa ceva? ce porcării ți-a băgat ăsta în cap, ce naiba e cu tine, Kim?
- potolește-te cu geloziile și adună-te, Nathan, miroși a milă.
Nathan- de fapt e noul parfum.. știi, cel foarte scump de la..
- nu mă interesează, Nathan. îl întrerup eu. nu la asta m-am referit. știi ce..spun eu privindu-l direct în ochi. m-am săturat de toate ieșirile astea a le tale. m-am săturat să mi te smiorcăi din 10 în 10 minute, să trebuiască să stau în fiecare minut lângă tine. în aștia trei ani n-ai făcut decât să profiți de bunătatea mea și tu să te distrezi cu alte proaste *tuse* r.i.p. Madison *tuse* Nathan, las-o baltă, ajunge. gata. spun eu în gura mare, atrăgând atenția tuturor celor prezenți.
Nathan- ce vrei să spui cu asta?
- vreau să spun că s-a terminat. poți să înțelegi asta?
Nathan- poftim? Kim, nu mai face glume de genul. nu-i amuzant.
- nu-i o glumă. spun eu plecând cu Ezra.
Sarah- ai cam dat cu bâta-n baltă, Nathan. Kim are dreptate. n-ai idee cât a luptat pentru tine și cât te-a iubit.
Nathan- cum adică "m-a"? vrei să spui că nu mă mai iubește, sau ce?
Mike- după părerea mea, începe să cam simtă ceva pentru Ezra, băiatul ăla, care apropo, e marfă.
Nathan- lasă că-l rezolv eu și pe ăla.
Nick- tot ce ai făcut tot timpul ăsta a fost să îți arăți nemulțumurea bătându-i prietenii lui Kim. cum a fost faza cu Josh. Kim încă nu știe că tu i-ai zis chestiile alea lui Josh. tu l-ai făcut să plece. dacă n-ar fi plecat, l-ai fi omorât. fără tine, acum ar fi putut fi încă împreună, mult mai fericită decât a fost vreodată cu tine.
Nathan- ce vrei să spui? spune el, repezindu-se la gâtul lui Nick. vrei să insinuezi că n-am făcut-o fericită?
Nick- da. ai făcut-o numai să plângă și i-ai alungat orice speranță la fericire. acum ce o să faci? o să mă omori și pe mine, doar pentru că ți-am spus ce i-ai făcut prietenei noastre? s-o văd și p-asta.
Nathan- o să... o să... o să îl omor pe Ezra ăla. spune el nervos, smucindu-l pe Nick.
Sarah- și ți se pare corect? dacă ai iubi-o, ai lăsa-o să-și vadă de viață, FERICITĂ.
Nathan- nu până nu mă asigur că moare ăla. spune el, încărcându-și arma.
Mike- frate, ți se mare normal tot ce faci?! nu, Nathan, delirezi, ești un nebun gelos, oprește-te. spune el, punându-se în fața ușii.
Nathan- dă-te până nu te împușc pe tine.
Mike- nu. crede-mă. nu e corect. și eu am iubit-o, am lăsat-o să fie fericită, pentru că eu nu îi puteam oferi fericirea pe care i-o ofereai tu. am înțeles și respectat asta, fă și tu același lucru, lasă pistolul ăla jos și calmează-te.
Nathan- nici măcar nu știu ce să mai fac. spune el, așezându-se pe jos și plesnind în lacrimi. nu vreau să o las. o iubesc. nu-i corect. nu vreau să o las cu ăla, nici măcar nu îl cunosc, cine știe ce îi face, nu o pot lăsa așa, nu vreau să o las așa.
am ajuns cu Ezra pe acoperișul cabanei, ieșind pe geamul unei toalete de pe coridor. ne-am întins și am pivit cerul, fără a scoate vreun cuvânt preț de 10 minute, după care am decis eu să pun capăt liniștii.
- și.. cum ai ajuns în echipa de baschet.
Ezra- nu știu, nici măcar nu îmi place baschetul.
- atunci? de ce te-ai înscris?
Ezra- nu știu... mă plictiseam acasă.
- cum ai trăit atâta timp singur?
Ezra- nici asta nu știu. părinții mei aveau niște bani puși de-o parte..și.. am folosit câțiva.. pentru mâncare.. nu prea mulți, nu mănânc mult.
- știi.. mă simt cumva vinovată..
Ezra- de ce?
- că nu ți-am fost alături.
Ezra- nici măcar nu ne cunoșteam.
- da, dar mi-aș fi dorit să ne fi cunoscut înainte..
Ezra- și eu.. dar.. n-ai de ce să te simți așa, eu ar trebui să mă simt vinovat pentru că ți-am stricat relația cu Nathan.
- Nathan? dă-l încolo. mi-a mâncat zilele.
Ezra- atunci de ce nu te-ai despărțit de el din timp?
- am încercat să remediez situația, să o iau de la capăt.. să schimb ceva, dar nu îmi dădeam seama să schimbarea care trebuia făcută era de fapt el...
Ezra- îmi pare rău să aud asta. spune el uitându-se la mine. aproape că nu îi distingeam fața de acoperiș, din cauza întunericului, dar datorită luminii lunii ce îi cădea perfect ce obraji, reușeam să îmi dau seama unde îi erau ochii. fără să-mi dau seama, buzele noastre s-au atins, dăruindu-mi o aromă plăcută de căpșuni. nu știu de unde. ne-am oprit când l-am auzit pe nebunul de Nathan strigând în toată cabana după mine.
