după tot ce s-a întâmplat cu Mike eu și cu Nathan ne-am decis să mergem acasă,așa că ne-am îmbrățișat cu toți *mai puțin Mike care încă era pe jos* și am plecat.
când am ajuns acasă am urcat direct în camera mea să ne facem bagajele. aveam pregătite deja 4 geamantane dar încă nu împachetasem tot și nu mai făceam încă un drum dus întors doar din cauză că mi-am uitat eu ceva. Nathan avea și el la rândul lui 5 genți deja..dar nu ne făceam griji de spațiu, încăpeau toate fără probleme în bena nissanului lui. am îndesat în ultima geantă disponibilă tot ce mai aveam,de la farduri la hârtie igienică. într-un final au încăput toate. le-am pus în benă și după ne-am întors în casă. ne-am așezat amândoi pe canapea și am dat drumul la televizor. pe ce alt program puteam fi decât unul de știri?.. dar ne-am speriat și eu și el când am văzut pe banda unde se afișează năutățile titlul "băiat de 18 ani care a ajuns la spital după o bătaie stradală". am lăsat pe postul ăla să vedem exact despre ce era vorba. ce să vezi după 5 minute de discuții pe același subiect? un interviu luat chiar 'victimei',acea fiind nimeni altcineva decât Mike. bineînțeles că am început să ne panicăm destul de tare. Mike povestea în interviu cum că un băiat căruia nu îi "menționează numele" s-a luat de el fără niciun motiv,el i-a răspuns la insulte și așa s-au luat la bătaie. am stabilit amândoi să plecăm mai devreme, adică fix în seara asta. ne-am verificat lucrurile,ne-am urcat în mașină și pentru o zi și 4 ore nu mai urmează să ieșim de acolo decât poate la opriri. când să ieșim de pe stradă, am trecut cu mașina pe lângă Nick și toți ceilalți care ne-au zis că am intrat amândoi în probleme destul de mari din cauza lui Mike.
eu și Nathan- nu ne mai interesează, oricum plecăm, așa că să zică ce vrea oricui vrea. paa! am zis noi,apoi am apăsat pe accelerație și duși am fost. după ce am ieșit din oraș și deja eram pe autostradă, am dat volumul la maxim și am început să cântăm piesele vechi de parcă eram iar în anii mici... pe lângă faptul că eu și Nathan suntem împreună și îl iubesc mai mult decât orice (poate nu la fel de mult ca pe mama) e și cel mai bun prieten al meu..adică nu am absolut nicio rușine față de el și nici el față de mine... ador chestiile astea mărunte care ne apropie și mai mult.. și pe lângă toate scăpările și crizele lui nervoase tot îl iubesc, așa cum e,și asta mă face să îi stau și mai aproape,pentru că el are nevoie de mine și eu de el. când am ieșit din țară, drumul devenise deja destul de plictisitor așa că am început să depănăm amintiri.
Nathan- Kim,tu mai ții minte ziua în care ne-am cuplat noi? a zis el oftând, zâmbind și așezându-și mâna de pe schimbător pe piciorul meu.
eu- normal, cum să uit așa ceva. am zis eu și după am început să râd.
Nathan- cât era,9-10 mai? a zis el cu zâmbetul pe buze,încercând să mă tachineze.
eu- hai nu te mai preface, că știi bine.
Nathan- așa e,știu că nu-mi merg farsele astea cu tine.
eu- mdaa,așa e. am zis eu râzând.
Nathan- începe să râdă.
am continuat să povestim încă 3 ore. l-am luat de mână și el m-a privit în ochi. a fost de ajuns o fracțiune de secundă să distrugă tot. un land rover roșu a încercat să ne depășeasca și nu a păstrat distanța regulamentară, așa că atunci când a dat să vireze în fața noastră, ne-a atins, iar la viteza aia, noi am derapat, și ne-am dus fix în parapetul de pe dreapta. când am privit pe geam, o secundă mi-a fost de ajuns să realizez ce se întâmpla și știam deja care îmi era prima prioritate: să îl apăr pe Nathan, așa că am încercat cât am putut să mă urc pe el,ca să îl feresc de orice ar putea să îl rănească, de la parbriz la bucăți de metal intrate prin parbriz. după 3 învârtituri, am reușit să ne oprim. era gata,ce era mai rău trecuse, Nathan era ok. puțin speriat,dar ok. m-am uitat pe geam să văd în ce poziție ne ajunsese mașina. m-am uitat mai întâi în dreapta, în sensul de circulare, apoi când să întorc capul spre stânga, ce să văd? mai venea încă o mașină în noi,noroc că după ce ne-a observat a încercat să încetinească și să mai tragă puțin de volan,drept urmare ne-a lovit doar puțin bena, deci mare lucru decât să ne zboare câteva genți din benă. imediat cum a venit poliția și a oprit circulația, ne-am dat jos din mașină și am încercat să o mutăm pe banda de urgențe. ne-am adunat repede bagajele și după 5 minute circulația era deja repornită. ne-am așezat pe genți. în timp ce polițiștii vorbeau cu șoferul fordului care a intrat a doua oară în noi,eu l-am luat pe Nathan într-un colț să văd dacă era chiar atât de în regulă cum părea.
eu- Nate..ești ok?
Nathan- Kim, mi-ai salvat viața, sincer, dacă nu erai tu,nu știu ce mă făceam. mulțumesc și îmi pare rău.
eu- de ce îți pare rău?
Nathan- dacă nu aveam viteza atât de mare puteam controla volanul și aș fi putut să evit și să nu intru în parapet.
eu- tot ce contează e că ești ok. primul lucru la care m-am gândit când am văzut că facem accident, ai fost tu. pe moment nu știam ce să fac,cum să te iau,să te feresc, iar apoi m-am urcat pe tine. mi s-a părut cel mai ușor mod de a te proteja. nu puteam să las nimic să te rănească.
