eram amândoi foarte speriați. mașina era făcută praf. nu mai aveam cu ce să mergem nicăieri. polițiștii ne-au întrebat doar dacă suntem bine,și după ce au văzut că nu avem nimic,l-au luat pe șoferul fordului să depună niște acte...pe noi ne-au lăsat în pace. după am început să dăm telefoane. eu am sunat-o pe mama,să îi zic că am făcut accident dar suntem în regulă. Nathan a încercat să sune pe cineva care să vină după noi...până la urmă tot la Mike a trebuit să apelăm... deși nu ne convenea...
nu știm ce a făcut, dar în mai puțin de 5 ore a venit cu bmw-ul lui x6...genială mașină. o adoram. dar nu mai mult decât fosta mașină a lui Nathan... ne-am îndesat iar bagajele pe unde am putut și am plecat.
Mike-centurile.
noi- le avem deja. am spus eu privindu-l în ochi pe Nathan.
Mike- nu vă mai uitați așa unul la altul că mă scârbiți.
eu- nu ne pasă. am zis eu apoi eu și Nathan am început să ne sărutăm.
era deja noapte. ne era somn tuturor așa că ne-am oprit la primul motel pe care l-am găsit. ne-am luat bagajele, am intrat în motel și ne-am luat o singură cameră de doi,deși eram trei...urma ca eu și Nathan să dormim într-un pat și Mike în altul. singura cameră mai era disponibilă la etajul 5,de alt fel și ultimul... aveam camera 78. am urcat cu liftul, am descuiat camera și am început să inspectăm. paturile erau în regulă, la fel și pereții ce aveau o culoare de crem pastel, o culoare destul de frumoasă. nu am putut să nu observ toate combinațiile de pasteluri din cameră. contrastele dintre obiectele de mobilier.. chiar și dintre perdea și draperie. avem și televizor în cameră. nu era cine știe ce,dar măcar era. baia era drăguță, cu multe nuanțe de albastru și verde. după ce am făcut inspecția, ne-am așezat în pat să ne uităm la televizor. eu și Nathan avem patul de la perete și Mike pe cel din spre geam. și cât îmi doream eu patul acela,pentru că geamurile erau din acelea până în podea, adică nu era niciun perete acolo,doar geam. era o priveliște genială. cu toate acele lumini și mașinile care treceau...mai ales de la ultimul etaj al unui motel destul de cunoscut... dar am ales patul de la perete pentru că paturile erau destul de înguste și dacă stăteam în cel fără sprijin pe ambele părți, sigur unul din noi ar fi căzut.
Nathan s-a dus acum până la duș. m-a lăsat singură în cameră cu psihopatul ăsta, probabil a făcut-o intenționat, ca să îi vadă lui reacția la asemenea "oportunitate". stau cu pătura până în gât, pe o căldură groaznică doar de frica lui.
Mike- ce naiba stai măi cu pătura ăia pe tine?! nu mori de cald? a zis el țipând la mine.
Nathan- las-o bă în pace că ies la tine și te bat. a strigat Nathan nervos la Mike.
eu- mersi Nate, te iubesc.
Nathan- și eu,enorm.
după dialogul meu cu Nathan din duș, Mike s-a ridicat din pat. a început să se apropie de patul meu. am încercat să strig,dar mi-a pus mâna la gură. de data asta chiar că nu mai am scăpare. Nathan nu aude nimic din cauza apei care curge,eu oricum nu pot striga... psihopatul ăsta e pe mine...*la figurat,dar nici mult nu mai are*
Mike- Kim, mereu am vrut asta cu tine,tu nu înțelegi? de ce crezi că mă țin mereu după tine? pentru că te iubesc. încerc să merg în cât de multe locuri pot,după tine. pentru că vreau să îți fiu de ajutor. a spus el în timp ce cu o mână mă ținea de gură și mă săruta pe gât. nu știam ce să fac,nu îl puteam lăsa să continue. am încercat să îi fac semne din mâini să iși ia mâna de la gura mea. până la urmă și-a luat-o, iar eu am început să vorbesc în șoaptă cu el,ca să îi câștig încrederea și să nu mai fie pe fază ca să pot țipa. i-am tot vorbit la ureche în timp ce îmi umbla prin pantaloni și mă săruta pe gât. imediat cum nu a mai fost atent..
eu- NATHAAAAAAN! am strigat eu atât de tare încât m-a auzit întregul motel. când m-a auzit Mike, s-a ridicat imediat de pe mine, și nervos și cu toată puterea mi-a dat o palma peste față. Nathan din spate îl privea după ce mi-a dat palma și a pândit momentul perfect să îi dea de pe la spate un pumn neașteptat în gură. s-au luat iar la bătaie. dar de data asta presimt că va fi de mii de ori mai grav. în timp ce iși dădeau pumni și picioare unul altuia Mike tot striga:
-pe mine mă iubește, idiotule, nu pe tine,dacă nu erai tu eu acum eram fericit cu ea. e numai vina ta,strici tot mereu. nu ești bun de nimic. să nu mai zic că nu înțeleg cum de te suportă, cu toți nervii ăia incontrolabili pe care îi ai foarte des. ai probleme mari,sa știi.
eu eram pe acolo pe lângă ei încercând să îi despart,dar pur și simplu,tot ce facea Mike era să îl întărâte și mai rau pe Nathan, care la fiecare cuvânt scos de Mike, dădea în el cu și mai multă putere,și cu și mai puțină milă. se băteau de 15 minute încontinuu, deja erau amândoi plini de sânge,îi strigam lui Nathan că pe el îl iubesc,nu pe Mike, că eu doar pe el îl vreau și lucruri de genul dar pur și simplu nu se putea opri. nu l-am mai văzut atât de nervos niciodată. dar chiar niciodată.
