când am auzit ce mi-a zis m-au bufnit lacrimile. am început să plâng atât de tare de nici măcar nu mă mai puteam oprii. nu suport să stau fără el nici măcar 10 minute și el îmi zice că trebuie să păstrăm nu știu ce distanță. cum naiba?! țin la el mai mult decât la oricine. nu poate să îmi ceară așa ceva. nu are cum. îmi zice că mă iubește mai mult decât pe oricine și el îmi zice efectiv, pe ocolite, ce-i drept, că ne despărțim. ce dracu' se întâmplă?!
eu- cum naibii poți să îmi ceri așa ceva?! am zis eu deja plângând.
Nathan- e spre binele tău. a spus el cu lacrimi în ochi, și puțin nervos. se citeau în ochii lui regretele. nu puteam să îl las să facă așa ceva. el e spre binele meu,nu porcăriile pe care le îndrugă el despre nu știu ce distanță.
eu- cum căcat poți să îmi zici asta?.. anii ăștia nu au însemnat absolut nimoc pentru tine? chiar atât de puțin ții la mine?! am zis eu abia înțelegându-se ce am spus din cauza plânsului isteric.
Nathan- te iubesc mai mult decât orice, de asta aleg să fac ce fac. țin prea mult la tine și nu aș suporta să ți se întâmple ceva. te rog nu mai plânge. nu suport să te văd așa,mă doare prea tare. oprește-te, te rog. a zis el ridicându-se de pe marginea patului, după care pupându-mă pe frunte și ieșind din cameră. nu știam unde avea de gând să se ducă. am rămas acolo,exact în locul unde m-a lăsat, plângând neîncetat pentru următoarele două ore. atâtea amintiri. toate dățile când ne certam și el mergea la Nick și îi zicea tot,nervos,țin minte perfect toate dățile când ne-am ținut de mână, fiecare sărut, fiecare șoaptă spusă la ureche, fiecare "te iubesc"... îmi amintesc perfect toate dățile când venea la mine,sau când eu mergeam la el și ne jucam ca doi copii mici pe x-box...pe lângă faptul că eram împreună de atâția ani, și ne cunoșteam unul pe altul mai bine ca oricine, eram și cei mai buni prieteni. niciodată când ne-am certat nu mi-a mai zos așa ceva...
am ieșit din cameră să îl caut, cu speranța că poate nu a plecat acasă, deși avea bagajele în cameră...am verificat camera lui Kate și a luo Mike dar nu era acolo...cu ocazia asta i-am povestit tot lui Kate, ea mă înțelege indiferent de situație dau de persoanele implicate, m-a consolat și mi-a zis că o să fie ok,că Nathan nu o să poată să stea fără mine și chestii d-astea, deși îl cred în stare să mă lase așa... la Jack și Rebecca nu avea cum să fie dar am trecut și pe la ei să văd cum mai erau. Rebecca și-a dat seama în secunda a doua că ceva era în neregulă cu mine,și m-a îmbrățișat imediat, de asta aveam nevoie. i-am explicat tot și i-am zis că trebuie să îl găsesc săvorbesc cu el așa că am continuat. i-am auzit vocea ieșind de la Nick și Sarah din cameră. Sarah era jos deci acolo erau doar Nathan și Nick. m-am aplecat să mă uit pe gaura cheii. într-adevăr erau doar ei doi. am rămas pe jos,cu urechea lipită de ușă să ascult:
Nathan- frate, eu nu pot să stau așa, nu pot,nu pot să stau fără ea. era totul pentru mine. de fapt este și va fii mereu.
Nick- eu ți-am zis că nu trebuia să faci asta,mai fraier ca tine n-am văzut. cum bă să o lași așa? a mai rămas și singură în cameră atâta timp.
Nathan- dar îi fac rău, ce nu înțelegi?! nu vreau asta,o să ajung să o distrug odată și odată!
Nick- o distrugi mai tare așa. îți zic sigur. și în plus cât de mult rău pot face câteva țigări, băutură, niște iarbă din când în când... nu îi faci mare lucru. si le faceți împreună deci o să meriți amândoi. sfârșit fericit, vezi?
Nathan- o să murim toți, că toți le facem. a zis el râzând.
Nick- bine băi, gata cu râsul, ce faci cu Kim?
Nathan- tot am impresia că îi fac rău, orice mi-ai zice,nu îmi schimbi părerea.
Nick- ești un fraier, te iubește. spune Nick umblând pe telefon, intrând pe o pagină, nu am văzut ce,și aruncând telefonul pe pat către Nathan. citește prostule. e fostul ei blog de tumblr. nu l-a mai folosit de când v-ați cuplat. acum are altul.
nu pot să cred că îi arată ăla, acolo aveam toooot, absolut tot. toate sentimentele, emoțiile, ideile, gândurile, tot. pentru el. plângeam în fiecare seară pe vremea aia. mai ales că mai eram și într-o perioadă foarte proastă. țineam la el ca la ochii don cap, mi-aș fi dat și viața pentru el,la fel și acum. îl iubeam, iubesc și iubii mereu. doamne câte postări sentimentale aveam acolo. scriam citate și făceam poze cu citate pentru el.
după vreo 10-15 minute de citit pe blogul meu vechi, Nathan varsă o lacrimă, se ridică și îl îmbrățișează pe Nick.
Nathan- mersi,frate,că mi-ai arătat toate astea. pe bune. știu că în perioada aia o vedeam mereu la școală, mă uitam mereu la ea,și o plăceam, destul de mult, dar ea nu a zis niciodată nimic cu gura ei. odată Kate mi-a scris la finalul cărții de engleză o mulțime de citate pe care acum le-am găsit pe vechiul ei blog,deci clar erau despre Kim. ai mare dreptate, sunt cel mai mare fraier posibil.
eu- ba nu ești. zic eu dând buzna în cameră, alergând spre Nathan cu lacrimi în ochi. l-am strâns mai tare ca niciodată în brațe. acum chiar că știe tot despre mine.
Nathan- te iubesc. spune el privindu-mă în ochi. în loc să îi răspund cu un sec "și ru" aleg să îi demonstrez sărutându-l.
Nathan- hai la noi.
Nick- dacă vreți plec eu și vă las aici.
eu- nu,nu-i nevoie, oricum mai avem de discutat. am plecat din camera lui Nick, și am mers în camera noastră. Nathan se așează pe pat și mă întreabă:
Nathan- despre ce voiai să discutăm?
eu- nu știu... așa...
Nathan- aa,apropo, de ce nu mi-ai zis niciodată de perioada aia? zice el trăgându-mă spre el,și așezându-mă pe el.
eu- ce perioadă? zis eu făcând pe proasta și pupându-l.
Nathan- ee,hai. zi.
eu- păi ce rost mai avea?
Nathan- nu știu, măcar îmi spuneai. sincer credeam că a început să îți placă de mine abia pe 11,la petrecere.
eu- nu,am început cu mult înainte. mult. am zis eu cu lacrimi în ochi, fiindcă mi-am amintit cât de distrusă psihic eram. cât de mult aș fi dat doar ca să îl ating, iar acum îmi bat și eu joc, adică simt că nu îl prețuiesc destul.
Nathan- nu plânge, nu ai de ce, acum sunt aici, ești aici, suntem aici,împreună, și te iubesc și nu te mai las de data asta,promit. zice el sărutându-mă.
