Tabara de Vara

BATWOMEN??

Sunt... unde sunt??

-Hei, tu!

-Eu?!

-Da, tu. Unde sunt?

-In tabata zombie. Nu stii?

-Nu... Ce sa stiu?

-Tn,tn,tn... in fiecare an, tabara ta si tabara mea sunt in razboi... anul tecut ei ne-au luat un membru, anul acesta este randul nostru. Si TU esti ostatica mea... aaa... a noastra.

Ok... NU! NU E OK! Cum scap?

-Aaa...Si... Apropo... am inghitit in sec... tu vei fi victima...victima mea.

-Oh, nu...

-Stai aici scumpete, ma duc dupa baoanele cu vopsea... ce culoare iti place?

-Javra! Am strigat eu cu lacrimi in ochi.

-Bine, daca asa vrei sa jucam...

Ce am facut?

*

Minunat... tampitul acela m-a atarnat de cranga unui copac.

-Stai aici, iuby, vin imediat.

IUBY? Pe bune... cap-sec...

Am simtit o durere nauciroare in abdomen... imediat in fata mea a aparut acel baiat cu niste baloane in mana. Bine... uneori am o foarfeca ascunsa in curea la spate.

Am taiat repede sfoara si m-am lasat in cadere libera, si cum ala inca arunca cu baloane, m-am ales cu un balon in fata. Am aruncat cu farfecul dupa el, nimerindu-l in baloane.

-Acu' vezi cum e?! DISPARI!

-ESTI NEBUNA!

-Zi-mi ceva ce nu stiu... am spus eu pentru mine.

M-am dus si am luat foarfecul, l-am bagat la loc in curea si am plecat... ei bine, unde am vazut cu ochii.

*

Dupa 3 ore de mers, bine 5 minute dupa ceasul telefonului... am vazut o fata cunoscuta la departare.

-BILLI! JACK! MADDI!

-BATMAN?! Striga Billi

-BAT-WOMEN! Strig eu mandra.

-KELLI!

-MADDI!

Am inceput sa alergam una spre alta ca in filmele sitopoase, dar ne-am oprit cand distant dintre noi era de 1 metru, cand ne-am dat seama ca sunt plina de vopsea.

Am inceput sa radem ca 2 retarde mintal, apoi ne-am oprit. Dar am inceput sa radem iar, de data asta de prostia noastra.

-Sunt ciudate! Spune Billi.

-Dar le iubim cum sunt... spune Jack.

-O sa-mi multumesti mai tarziu. Spune Maddi serioasa.

-Ce? Zic eu speriata.

Maddi ma apuca de incheietura stanga, ma intoarce si ma impinge in fata. Ma izbesc de ceva... ca sa aflu ce este acel ceva ma uit in sus, inghitind in sec...

-Karston?! Spun eu cu zambetul pe buze

-Kelli... zice el imbratisandu-ma.

Dar eu normal ca am stat bata in loc sa-l imbratisez inapoi.

-Iarta-ma... imi sopteste el la ureche.

In momentul acela... l-am imbratisat si i-am soptit:

-Nu am pentru ce. Tu sa ma ierti pe mine...

Se desprinde din imbratisare si se uita ciudat la mine.

-Pentru ce?

-Pentru camasa ta. Spun eu chicotind. Hai acasa...