Tabara de Vara

Povestea vietii mele...

Stateam si ma uitam in ochii ei de 3 minute, asteptand sa imi explice TOT.

-*oftat*cand am venit de la spital cu fratii tai, in ziua in care i-am nascut, tu erai la pragul usii, intr-un cos.

-...*lacrima* continua...

-Si in cos era... un fel de bilet... spune ea intinzandu-mi o cutie mica de lemn pe care scria Kelli. In cutie era un carton pe care scria caligrafic:

"Te rog sa ii oferi grija si iubirea pe care eu nu am fost capabila sa i le ofer!"

-Nu am vrut sa stii ca mama ta nu a fost capabila sa te pastreze. Iarta-ma, scumpo!

-Te iert, mama! Si te iubesc!

-Si eu te iubesc, draga! Ei, imi pare rau ca distrug acest moment dar m-au chemat de la lucru. Saluta-i pe fratii tai din partea mea!

-Pa, mama!

-Pa!

*

M-am dus la cabana mea, unde erau Billi, Jack, Maddi, Claire si Karston, pe pat sau pe jos, cu privirea atintita pe mine.

-Va ajut?!

-Si ce ti-a spus?! (Claire)

-Da, zine si noua! (Maddi)

-*oftat* a fost odata ca niciodata: EU! THE END!

-...

-SI APLAUZE VA ROOOG!

-Aaaaa....

-Nepoliticosilor! Ia hai, fiecare la casa lui!

****

a II-a zi

****

Razele (idioate) ale soarelui m-au trezit. URA!

Trec pe la dulap sa-mi iau ceva toale, si ma schimb.

-Ceva e ciudat...

Karston inca dormea... de obicei asculta muzica sau se juca sau anyway! Facea ceva!

M-am apropriat silentos de el. Doamne! Ce frumos e! .... Adica palid. Palid vroiam sa zic! Daaa..

Am iesit din cabana si m-am dus la Maddi. Ce nai... si ea si Billi sunt palizi.

M-am dus la dulapul lui Maddi si am luat carnetul ei unde a scris notitele din clasa a VI-a de la Sanitarii Priceputi. Un obtional interesant. Poate m-as fi dus si eu, daca nu se facea cu profa de bio... neee!

Am iesit si de aici si m-am dus la Claire si Jack. Si ei au aceiasi stare.

-Kelli!

-Hei Claire!

-Cum de nu esti bolnava? Nu ai fost ieri la cina?

-Nu... de ce?

-Mancarea era contaminate sau ceva. Toti cei ce au mancat desert sunt bolnavi.

-Dar si eu am mancat desert. Inainte de cina am fost la Olga si-

-Olga?

-Da, bucatareasa. Si am mancat o prajitura! Dar nu sunt bolnava!

-Poate esti imuna!

-Stai calma! Merg sa gasesc un remediu! Ai grija de Jack!

M-am dus la anfiteatru si am inceput sa rasfoiesc carnetul lui Maddi.

*

Se pare ca ceaiul de sunatoare ar fi bun.

Ma duc la cantina si intru in bucatarie. Iau si eu o oala de 1,5 l ca doar na? o pun la fiert si astept...

Intre timp caut printer zecile de cutii cu ceai ceaiul de sunatoare.

Cutia am gasit-o fix cand apa a inceput sa fiarba. Cat sa pun? Pai daca mama pune un plic la 200 de ml... 200ml=0,2l 1,5:0,2=7,5... pun 8 pliculete, ca sa fiu sigura.

Las chestia aia sa... sa faca infuzie sau ce o face vreo 5 min apoi pun in 7 cesti.

2 duc la Claire, 2 la Maddi...

Acum ma indrept spre cabana mea... cand aud un tusit sau un stranut... niciodata nu am stiut diferenta... ma uit in jur sa vad de unde s-a auzit si o vad pe Emma.

Tenul ei masliniu era acum albicios si desi erau 28 de grade, avea un pluovar pe ea.

-Emma! Ce faci aici?

-Ma duceam la micul de jun...

-Nu e nimic acolo!... si tu ai mancat desert?

-Da... tu nu?

-Ba da dar... nu am nimic...

-... pai atunci eu ma duc inapoi in cabana... Pa!

-...Emma, stai!

-??

-Vrei un ceai?

Se citea bucuria in ochii ei.

-...Da, vreau...Multumesc!

-Cu placere!

Pornesc spre cabana mea, unde Karston era treaz.

-Hei!

-Hei! Unde au fost?

-Am facut ceaiuri pentru toti! Uite! Spun eu intinzandu-I o ceasca.

-Mersi, esti cea mai tare!

-Stiu... spun eu dandu-mi o mana prin par ca o diva.

-Si modesta....

-Stiu, nu? Sunt pur si simplu perfecta! In fine...

-Cum de esti ok?

-Cine stie, oi fi imuna la diabet!

-Nu cred ca toti au diabet...

-Orice au, eu nu am! O fi genetic sau ceva.

*Mesaj*

Imi ridic telefonul si vad ca am primit un mesaj de la un umar pe care nu il stiu...

"Sunt plecat la o intalnire de afaceri, tu esti sefa!

Andrew"

-S-a intamplat ceva?

-Nu, Doar ca sunt BO$$-ul cat e Andrew plecat. Si prima mea decizie de BO$$ e sa sun un medic.