Intalnirea

159 15 9
                                    

Din perspectiva Jessicai.

M-am tot gandit la el tot timpul. Abia asteptam sa vina ora opt.
Mi-am pregatit o pereche de blugi albastri inchisi, cu o camasa fara maneci si in picioare tenisi negrii. Mi-am facut un machiaj simplu si m-am prins intr-o coada usor dezordonata. Cand am vrut sa ies pe usa Nick m-a intrebat:

-Unde pleci surioara?

-Aaa.... ma intalnesc cu Kat.

-Ok.

Bine ca nu banuia nimic.
Este ora 19:50 si am timp sa iau masina si sa ajung pana la cafenea.
Of... Nu stiu de ce dar abia astept.

Din perspectiva"tipului"

Nu-mi pot lua mimtea de la frumusetea ei. Mai este putin si este opt si in sfarsit o pot vedea. Poate e cam devreme sa ma indragostesc de ea, adica nu-i stiu numele dar simt ca as cunoaste-o de o viata. M-am dus sa ma pregatesc... Mi-am luat o pereche de bluzi putin largi, o camasa neagra, in picioare tenisi si mi-am lasat barba de o zi pe fata. Este aproape opt asa ca ma urc in masina mea si pornesc catre cafenea.

Am ajuns acolo si am vazut-o la masa. Wow.... Era asa de frumoasa! M-am dus la masa la ea si am salutat-o. Cand i-am auzit glasul plapand parca m-am inmuiat.

Din perspectiva Jessicai

Am ajuns putin mai devreme si m-am asezat la o masa.
L-am asteptat putin si dupa a venit el, imbracat superb si cu un chip superb si m-a salutat. Wow... Avea o voce asa  puternica. Parul ii statea incredibil de-mi venea sa-l ciufulesc. Si cat eram eu visatoare m-a intrebat:

-Ce vrei sa comanzi?

-Un Coca-Cola Zero. Tu ?

-La fel. Apropo eu sunt James.

-Eu sunt Jessica dar imi poti spune Jess.

-Foarte incantat de cunostinta!

-La fel de incantata!

- Si pune-mi cate ceva despre tine!

-Pai... Ma numesc James Summers, sunt genul acela de baiat rau, stau intr-o vila mare putin mai departe de locul asta si.... Tatal meu m-a parasit cand aveam 2 ani, s-a casatorit cu o femeie mai tanara si am ramas doar eu si mama mea pana la varsta de 19 ani. Adica a murit acum o luna intr-un accident de masina.

-Serios?

-Foarte serios!

-Si parintii mei au murit saptamana trecuta tot intr-un accident de masina. Si o lacrima i-a curs pe obraz.

- Linistes-te. Viata merge mai departe indiferent de probleme.

-Stiu!

-Oricum stiu ce simti! Eu de acum locuiesc singur si nu am pe nimeni.

- Numai ai rude?

- Ba da, dar ele nu vorbesc cu mine.

- De ce?

-Dupa ce-a murit mama, ei au vrut toata averea ei. Desi ea facuse mai demult un testament unde spunea clar ca toata bogatia ei mi se da mie.

-Si de asta numai vorbesc cu tine?

-Da!

***
Dupa 2 ore

-Stii... De cand ne-am intalnit prima oara mi-ai umblat prin cap toata ziua.

- Nu stiu cum, dar si eu doream sa te mai vad.

Ne-am asezat pe o banca retrasa si ne-am continuat discutia.

- Uneori simt ca numai vreau sa traiesc in lumea asta. Am spus eu aproape dadandu-mi lacrimile.

- Stiu ca desi ai pierdut atat de multe lucruri ar trebui sa te gandesti in momentele acelea la lucruri frumoase...

- Si care ar fii acelea?

-Primul sarut, prietenii tai, iubitul tau, frati tai...

- Eu... Nu am avut pana acum primul sarut.

-Serios?

-Mda.... Cred ca nu sunt pregatita.

- Stii ca sarutul nu vine pe pregatite ci din inima.

-stiu... S-a facut tarziu, ar trebui sa plec. Stii, mi-a placut sa stau de vorba cu tine... Tu esti singurul care chiar ma intelege.

-Si mi-e mi-a facut o placere enorma sa vorbesc cu tine! Poate vrei maine sa ne vedem la o cafea? Sau un film ceva?

-Sigur!

P.S: Tipul din imagine e James! Sper ca va placut acest capitol! Kiss! :*

Jocul DragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum