Uitare [Vol. 2]

Capitolul 18: Haita

***Dante***

Era după-amiază, iar soarele începuse să ardă din ce în ce mai tare, făcându-mă parcă să mă sufoc. Îmi era teribil de foame şi aveam nevoie de un singur suflet care îmi putea potoli foamea, dorul şi durerea în acelaşi timp. Izabell.

Ideea că m-ar fi părăsit, părea din ce în ce mai reală şi cu atât mai dureroasă cu fiecare secundă. Aripile mă dureau îngrozitor. Dădusem târcoale oraşului de cinci ori şi nimic. Nici urmă de ea. Parcă ar fi dispărut de pe Pământ.

Am aterizat pe pajiştea din faţa casei din pădure, iar simţurile mi-au intrat în alertă instantaneu. Prezenţa asta. El trebuia să ştie unde naiba este Izabell!

- Gabriel! am spus aproape strigând în timp ce intram în casa.

Se afla în sufragerie, vorbind cu Dorian. Amândoi m-au privit ciudat de încruntaţi când au văzut urmele de sânge pe mâini şi pe piept. Uitasem că aproape îl omorâsem pe Marcus în bătaie, dar asta nu era important acum...

- Nu te poţi abţine niciodată să intri în probleme? spuse Dorian.

- Nu. Nu pot să dorm dacă nu caut probleme! i-am tăiat-o eu dur.

Dorian aproape că râse, în schimb Gabriel părea uşor surprins.

- Te rog, spune-mi că ştii unde este! i-am spus lui Gabriel.

- Va rebui să iei loc şi să mă asculţi cu mare atenţie, dacă poţi fără să reacţionezi sau să mă întrerupi.

Începeam să-mi pierd din nou răbdarea, pe care încercasem să o recapăt mai acum câteva minute. De ce toată lumea era atât de calmă şi nu făcea nimic? La naiba cu toţi şi cu toate!

- Începe să vorbeşti! i-am spus stând încă în picioare.

- Iz e în siguranţă... a fost nevoită să plece, Dante. Amândoi eraţi în pericol.

- Unde dracului eram în pericol! m-am răstit eu. I-am făcut faţa matahalei ăleia cu brio. La naiba, Gabriel! M-am luptat cu şi mai mulţi şi mai puternici în Infern şi tu îmi spui că eram în pericol? Puteam să o apăr!

- Chiar şi în faţa lui Lucifer ? Dante, tu nu înţelegi. Izabell e o fugară. Viaţa ei depinde de un refugiu.

Am izbucnit în hohote. Tipul ăsta chiar mă credea prost sau ce naiba?

- Dacă mai stăteam mult în Iad ajungeam şi la Lucifer, stai liniştit! Şi spune-mi cum se face că ştii tu asta despre Izabell? Ea nu depinde de nimeni şi de nimic. Spune-mi doar că a ales să mă părăsească şi o să fiu liniştit.

- Încep să îi dau dreptate lui Dorian, eşti un tâmpit. Uite cum stă treaba, a spus ridicând tonul, Iz de când s-a născut e vânată. Vampirii regali, mai precis conducătorul, Augustin, are nevoie de ea moartă. Probabil ai auzit povestea Adenei. Fata care a fost acuzată de magie neagră şi a fost ucisă... prima vrăjitoare ucisă. Ce s-a întâmplat cu iubitul ei ?

- Nu ştiu de nici o poveste cu Adena şi nici nu vreau să aflu, i-am tăiat-o aspru. Ce legătură are asta cu Iz?

Acesta oftă prelung.

- Adena e prima vrăjitoare ucisă. Bunica ei, Divya, l-a blestemat pe iubitul fetei, deoarece atunci când a fost omorâtă Adena, Augustin era de faţă. Deşi era iubita lui nu s-a împotrivit, a lăsat-o să moară. Divya l-a blestemat să aibă viaţă veşnică, să nu poată murii pentru a nu se mai întâlni cu Adena. Există un leac de a rupe blestemul, dar se soldează cu moartea cuiva. Are nevoie de o vrăjitoare de magie neagră, de un Căzut, de colţii unui vârcolac şi de un vampir născut şi ghici cine e singura născută ? Augustin e nebun, e avid de putere, iar atunci când am rugat-o pe Iz să ia o măsură... aflasem de un complot. Cineva o trădase pe Iz şi îi spusese lui Augustin unde se ascunde Iz. Ce e şi mai rău, după plecarea ei... am auzit zvonuri legate de Augustin. Unii zic că şi-ar fi vândut sufletul Diavolului ca să îl ajute, alţii spun că l-ar fi păcălit pe Lucifer, oricare ar fi situaţia... Lucifer îl ajută.