Uitare [Vol. 2]

Capitolul 4: Viaţă de noapte

***Dante***

Adevărul gol-goluţ este că nu vei reuşi niciodată să cunoşti pe cineva cu adevărat, de fapt. Tot ce reuşeşti este să afli exact ce vor ei ca tu să afli... însă în astfel de momente nici pe mine nu mă mai recunosc.

Nici măcar nu ştiam ce căutam aici de fapt. Parcă aş fi fost inconştient întreg drumul.

Uşa groasă din lemn de mahon s-a crăpat uşor, iar prin deschizătură nişte plete negre şi-au făcut apariţia, urmate de nişte ochi negri. Arisha.

- Ai dat de probleme deja? spuse ea zâmbind viclean.

- Nu chiar. Dar sunt pe cale să creez unele.

Aceasta mă lăsă să intru în casă. Deşi a renovat-o părea imposibil de veche. Îmi aducea aminte de casele din secolul al doisprezecelea. Înalte cu arhitectură mediocră şi sumbră, dar oarecum elegantă.

M-am trântit pe canapea, fără să mai spun un cuvânt. În acel moment am putut vedea o sclipire arzătoare în ochii Arishei, după care aceasta păşi spre mine, asezându-se deasupra mea, poziţionându-şi picioarele pe de-o parte şi de alta a taliei mele.

- Mi-ai lipsit enorm! şopti ea în timp ce îşi apropia faţa de a mea.

Mie nu mi-ai lipsit deloc, dar în fine, mi-am spus in gand.

Am simţit o tresărire după care o încordare în momentul când Arisha şi-a apropiat faţa de gâtul meu. S-a îndepărtat uşor, cu o privire uşor speriată.

- Ai avut parte de o încăierare să înţeleg, spuse ea.

- Tot ce se poate spune.

Aceasta se dădu jos de pe mine, după care se plimbă uşor agitată prin sufragerie, de parcă un gând îngrozitor nu îi dădea pace. Mai mult ca sigur simţise mirosul şi prezenţa fetei vampir pe pielea mea şi peste tot în jurul meu, dar nu văd cum ar puteao afecta pe ea acest lucru.

- Nenorocita aia şi-a făcut din nou apariţia! spuse Arisha printre dinţi.

Am căscat plictisit, după care m-am întins pe canapea. Voiam cu disperare un loc unde să dorm, unde să am pace şi linişte... casa Arishei era nemaipomenită pentru asta, deoarece Julio şi Roland nu erau aici. Idioţii ăia sunt mai gălăgiosi decât o fanfară.

- Eşti cumva geloasă pe faptul că alte fete se dau la mine? am spus râzând având ochii închişi.

- Scumpule, ea nu e orice fată. Ea e o nenorocită şi afurisita de sugătoare de sânge. Nu meriţi să-ţi iroseşti timpul cu ea... din nou.

Cuvintele Arishei sunau ciudat în mintea făcăndu-mă să tresar. Acel "din nou" suna... atât de familiar. Ceva s-a întâmplat mai demult, însă amintirile întârziau să apară.

- Ce vrei să spui? Ce ai de gând? am spus căscând din nou.

- Dante, ai cumva planuri pentru mâine seară?

Întrebarea ei suna compromiţătoare, dar ce puteam avea de pierdut?

- Ce ai în minte?

- Planuri măreţe. Ia spune-mi când a fost ultima dată când ai fost la un bal?

Informaţia era prea departe ca să o descifrez, iar întrebarea Arishei zbura în aer, în timp ce am simţit cum buzele ei trasau linii de-a lungul gâtului meu, iar greutatea ei s-a lipit de trupul meu. Tricoul a zburat de pe mine, in timp ce ea imi presara pieptul cu saruturi. Nu aveam să mai dorm în seara asta.

***Izabell***

Este fascinant cât de uşor îţi poţi da seama că te-ai schimbat doar întorcându-te într-un loc în care ai mai fost, dar peste care a trecut timpul şi totuşi a rămas neschimbat, doar să observi ce diferit eşti tu.