Uitare [Vol. 2]

Capitol 15: Parfumul dulce-amărui al nopţii

***Dante***

După micul dejun copios, Iz m-a tras pe scări, la etaj şi mi-a ordonat să mă aşez pe pat, spunându-mi că odihna este viatală pentru mine, iar eu aveam nevoie. Iar eu nu aveam decât să mă supun, deoarece durerea îmi dispăruse din corp, însă locul îi fusese luat de amorţeală şi de tremurat. Însă... mă grăbeam spre vindecare, aşa că m-am supus ei şi m-am aşezat comod în pat, în timp ce ea se plimba de colo-colo prin cameră aranjând câteva haine şi lucruri.

Picioarele ei lungi se mişcau energige prin cameră, ademenindu-mă să le admir şi mai mult. Era ca şi cum corpul ei ar fi fost construit doar pentru mine.

După ce termină cu aranjatul lucrurilor, se aruncă asupra mea asemeni unei feline cu chef de joacă.

- Să te văd ce poţi mister aroganţă, acum eşti la mâna mea.

Mâinile ei începuseră să-mi ridice tivul tricoului, ca mai apoi degetele ei lungi şi reci să-mi cerceteze fiecare muşchi în parte. Mi-am înăbuşit un suspin răguşit, în timp ce unghiile ei începuseră să-mi zgârie uşor abdomenul, în timp ce în privirea ei citeam curiozitate şi tandreţe.

- Ştii, acum mi-am dat seama de planul tău, Colţişori. Tu de fapt profiţi de faptul că abia mă mişc, doar ca tu să te joci în voie cu corpul meu! am spus râzând.

- De fapt, asta pot face oricând... îmi aparţi.

Am surâs şi mi-am plasat mâinile pe coapsele ei strângându-le puternic şi făcând-o să suspine uşor. Apoi mi-am îndreptat atenţia spre fundul ei pe care l-am frământat ceva mai tare.

- Să înţeleg că m-ai cumparat cumva, iar tu şi Dorian m-aţi complotat pe la spate şi că vrei să mă faci sclavul tău? am spus râzând.

- Drăguţ mister aroganţă, dar în situaţia asta... eu sunt sclava ta, a spus întorcându-se şi lăsându-mă pe mine deasupra.

Am zâmbit satisfăcut în timp ce micuţa făptura din faţa mea începea să se topească sub greutatea mea, încetând să mă mai atace. Acum era rândul meu să atac.

M-am năpustit asupra gâtului ei, sărutând şi muşcând uşor fiecare particică explorând fiecare centimetru ca un copil mic cu o curiozitate nestăpânită. Pielea ei ca de marmură mă ispitea din ce în ce mai tare în timp ce printre buzele ei scăpau mici gemete.

- A mea! am şoptit cu buzele lipite de gâtul ei. Aş putea scrie poeme cu buzele pe corpul tău!

- Exact, a ta, a spus lăsând capul pe spate şi arcuindu-şi coloana.

Am ridicat uşor de tivul tricoului dezvelind un abdomen plat care mă ademenea spre el, aşa că nu am mai stat pe gânduri şi m-am năpustit asupra lui, sărutând şi muşcând din loc în loc pielea rece care vibra sub atingerile mele, in timp ce mănile ei îmi dădeau o nouă frizură, răsucindu-mi părul în toate direcţiile.

Plăcerea pe care o simţeam în acel moment nu am mai simţit-o de foarte multă vreme. Nu se compară cu nimic din ce am mai simţit vreodată. Era o plăcere divină!

- Pare ciudat... dar simt că mi-ai lipsit o veşnicie, iar corpul meu tânjea după tine! am şoptit jucându-mă cu buricul ei.

- Ai lipsit un secol din viaţa mea, cel mai groaznic secol.

- Se pare că nu ne-a fost uşor niciunuia dintre noi, Colţişori! Dar acum sunt aici şi nu mai plec!

- Promiţi ? a spus gâfâind uşor.

M-am poziţionat la acelaşi nivel cu faţa ei şi am privit-o în ochi.

- Promit! am spus după care am cuprins-o de coapse şi am răsucit-o în aşa fel încât ea să se afle deasupra mea.