Uitare [Vol. 2]

Capitolul 16: Lupte de stradă

***Dante***

Un murmur ciudat m-a făcut să tresar uşor, în timp ce simţeam ceva tare împingându-mă. M-am forţat să-mi deschid ochii şi să înlătur somnul care mi-i închidea la loc. În timp ce lucrurile mi se conturau uşor în faţa ochilor mi-am dat seama ce mă împinge şi se forţa în braţele mele.

Era Izabell.

După cearta, urmată mai apoi de împăcare, am fost cuprinsi de oboseală şi am adormit. Patul era şi mai confortabil atunci când o aveam pe ea în braţe, însă se pare că amorţise, iar acum se trezea şi se zbătea să-mi iasă din strânsoare.

- Shh! Nu te mai zbate atât! Cred că inca visez! i-am şoptit uşor.

- Nu cred că vreau să mă mai trezesc dacă visez, a spus întorcându-se cu faţa spre mine.

Am surâs uşor după care mi-am mişcat braţele, în aşa fel încât să-i eliberez puţin strânsoarea, însă ea se împinse şi mai mult în mine, lipindu-se şi mai mult.

- Am uitat cât de bine e să dormi alături de cineva! am spus. Cum te simţi? Eşti bine?

- Mult mai bine, puţin amorţită, mister aroganţă m-a ţinut de parcă aş fi fost ţinută în lanţuri.

Pantalonii ei scurţi îmi ofereau posibilitatea să-mi plimb palmele pe coapsele ei, în timp ce degetele ei îmi coborau pe abdomen tot mai jos.

- Asta pentru că nu vreau să te mai pierd, Colţişori. Nici în somn nu pot să fiu calm... îmi este frică să te pierd!

- Dar, de unde atâta frică ? întrebă confuză.

I-am prins mâna şi i-am lipit-o de pieptul meu în dreptul inimii mele, apoi am privit-o drept în ochii ei albaştri.

- De aici!

Mâna ei urca uşor spre gât, apoi spre maxilar, atingându-mi buzele. Părea concentrată pe orice detaliu, parcă încercând să mă memoreze, însă la fel făceam şi eu. Aveam nevoie de imaginea ei intactă, în minte, ori de câte ori închideam ochii.

Nu m-am mai putut abţine şi i-am captat buzele într-un sărut animalic. Mai întâi îi muşcam ambele buze, apoi le frământam cu ale mele, ca mai apoi să le tachinez şi să le savurez cu vârful limbii. Însă nici ea nu se lăsa mai prejos, ci mă provoca şi mai tare, ceea ce şi îmi doream.

- Să nu mă învinovăţeşti dacă buzele tale vor fi umflate şi muscate, i-am spus printre săruturi.

- Nu te voi învinovăţi pentru orice faptă pe care o vei face acum.

Am coborât uşor, lăsându-i buzele libere şi mi-am îndreptat atenţia spre gât, pe care l-am muşcat de câteva ori, apoi l-am masat cu câteva săruturi în timp ce Izabell scotea gemete de plăcere. Aveam să-i las câteva semene pe gât, însă aveau să se vindece peste câteva zile, chiar dacă ştiu că voi plăti pentru asta.

Mâinile ei deja făceau ravagii pe suprafaţa spatelui meu, descoperind şi trasând linii cu unghiile, făcându-mă să vreau să o devorez din ce în ce mai mult.

- Ar trebui... să mă duc să fac un duş! am spus printre săruturi.

- Ar trebui... să mergem împreună.

Am râs uşor acum îndreptându-mi faţa la acelaşi nivel cu a ei, ignorând din nou sentimentul idiot care pusese stăpânire pe mine încă de când deschisesem ochii. Foamea. Nu mai devorasem nici un suflet de câteva zile, iar acum corpul îmi cerea... iar eu trebuia să fac ceva rapid.