Uitare [Vol. 2]

Capitolul 3: Stoc nelimitat

***Dante***

Alergam din toată puterea, când într-un final am cotit pe o străduţă lăturalnică, însă fericirea mea nu a durat mult deoarece în faţă se deschidea larg o fundătură. La naiba! Mi-am desfăcut larg aripile şi mi-am luat avânt de la sol, însă am simţit o greutate pe aripa drepată şi imediat am făcut contact cu cimentul rece. Veniseră după mine... Apoi bezna totala.

Visasem. Sau încă visam. Cred.

Mi-am deschis ochii, iar lumina din încăpere aproape că m-a orbit, făcându-mă să-mi mijesc ochii. Am privit în dreapta mea şi am simţit greutatea unui corp străin lângă mine, în pat. Când lucrurile au început să se focalizeze, am recunoscut persoana. Era tipa de la curse, cea care îmi dăduse startul.

M-am ridicat uşor, blestemând patul care scârţâia ca naiba, mi-am strâns hainele de pe jos după care m-am îmbrăcat rapid şi am ieşit din apartament.

Aerul rece al dimineţii de mai îmi biciui faţa, îmbătându-mă cu o mireasmă proaspătă. Deşi încercam din răsputeri să-mi amintesc orice mic detaliu al serii trecute, informaţiile întârziau să apară, de parcă totul era într-o ceaţă densă. Am fost la club... apoi la curse... la curse. Asta era! Acolo a fost şi acea fată vampir care mi-a stricat partida de poker. Hmm... nu e rea deloc la condus, însă am vaga impresie că o cunosc de undeva... însă nu îmi dau seama de unde. Nici măcar cum o cheamă nu ştiu.

- Uite-l şi pe Casanova! am putut auzi glasul amuzat al lui Julio în timp ce am intrat în sufrageria din casa dărăpănată unde locuia.

- Mi-ai dus dorul cumva şi nu ştiu eu?

Glasul meu a sunat mai sobru şi mai nervos de cât voiam, dar asta nu mă deranja. Am păşit în sufragerie şi m-am trântit pe canapea lângă Julio care nu mă slăbea din priviri.

- I-ai tras-o tipei cu startul aseară să înţeleg.

L-am privit plictisit, deoarece amintirea nopţii trecute alături de tipa aia nu m-a impresionat într-atât de mult încât să o şi ţin minte. Probabil a fost cea mai neinteresantă noapte alături de o tipă pe care am petrecut-o vreodată.

- Tipule, ai grijă, deoarece tipa e fiica poliţistului Bencks şi nu cred că vrei să te pui cu el.

- Nu îmi pasă, am replicat.

- Că tot veni vorba de poliţişti, aseară eu şi Roland am urmărit-o pe vampiriţa aia frumuşică cu care te-ai întrecut la curse. Şi am aflat ceva care sigur o să te dea pe spate.

L-am privit uşor confuz, însă mi-am amintit imediat că eu le spusesem să o urmărească, pentru a afla mai multe detalii despre ea.

- Uimeşte-mă, am spus plictisit.

- Are un stoc gigantic de heroină la comanda ei. Şi ghici din al cui stoc am jefuit noi acum câteva nopţi?

Dintr-o dată atenţia mea s-a focusat doar asupra lui Julio şi asupra vorbelor sale. Totul luase o întorsătură atât de ciudată şi totuşi atât de interesantă.

- Continuă. Devine din ce în ce mai interesant, am spus.

- Gândeşte-te cât de multe am putea face cu câteva sute sau chiar mii de kilograme de cocaină în posesia noastră. Însă nu ştiam că micuţa vampiriţă se ocupă cu traficul de droguri.

Amintirile acum îmi jucau feste alături de gândurile care deja o luaseră razna. Deci Colţişori nu este atât de cuminte pe cât o crezusem eu. Să vedem cât de mult se pot complica lucrurile dacă îmi bag nasul şi mai mult în afacerile ei.