Dacă nu seduci, se duce. |FINALIZATĂ|

Capitolul 5

-Buna baieti, ii salut in timp ce se apropiau de mine.

-Ce cauti tu aici? ma intreaba Alexander.

-Lasa asta, spune Sebi si trece pe langa mine ca o sageata. Ce ai patit? o intreaba ingrijorat pe Miranda.

Femeia gesticuleaza in semn de a-l calma pe barbat. Acesta se aseaza si ii apuca mana cu fermitate. David il priveste amuzat in timp ce micuta ii indeparteaza mana. Uimit de gestul fetei satenul scanceste aratand cu degetul catre aceasta.

-Ati vazut, da?

Toti rad amuzati de reactia acestuia, iar Miranda o mustreaza silentios pe copila . La final blonda decide sa revina la discutia initiala raspunzandu-i cumnatului ei.

-Sunt bine acum datorita lui Rosie care venit aici si a avut grija de mine.

-Si de unde stia ea ce s-a intamplat? intervine Alexander privindu-ma suspicios.

Intrebarea acestuia ma ia pe nepregatite si trec de la zambetul triumfator la unul inexistent pe care tatal fetitei este singurul care reuseste sa il inteleaga cand ma intorc spre el. De parca am pasat atitudinea pe chipul barbatului se regaseste un zambet cat se poate de colorat.

-Am fost eu la spital cu Kitty dupa Rose, il lamureste acesta si rasuflu usurata.

Satenul nu pare sa fie satisfacut in totalitate de raspunsul primit, dar il accepta. Privirea ii este inca una destul de obsedanta. Pana si oasele mele cred ca o simt.

Ce e in neregula cu omul asta?

-Acum, daca ma scuzati, eu trebuie sa ma intorc la spital, rostesc incercand sa scap de atmosfera tensionata.

Pornesc de pe loc, dar amintirea cadoului din urma cu putin timp necesita sa-si faca prezenta. Ma opresc in fata individului in cauza. Acesta pare uimit pe postura adoptata si isi arcuieste una dintre sprancene. Privirea ii fuge spre cei aflati in spatele meu, dar nu are cale de scapare.

-Vreau sa stiu de ce mi-ai trimis trandafirii, spun uitand de prezenta celorlalti.

-Nu ti-au placut? Daca nu, sa stii ca merg si caut altii, imi spune speriat.

-Mi-au placut, ma grabesc sa-i spun. Erau o multime de trandafiri. Carei femei nu i-ar fi placut?!

-Atunci e bine.

Rasufla usurat, dar doar pentru o secunda. Imi cobor putin capul cat sa ma incrunt. Din nou ma priveste curios, data fiind reactia mea.

-Ba nu, il contrazic. Nu e bine. Te rog frumos sa incetezi.

Se pare ca nu este tocmai raspunsul la crae se astepta avand in vedere ca o vena incepe sa ii pulseze pe cat. Chipul preia nuata rujului meu sangeriu, iar palmele i se strang in pumni.

-De ce as face-o cand chiar imi face placere?! Imi place sa-ti fac cadouri, imi spune vorbind cat se poate de calm renunatand la starea de nervozitate treptat.

-Tu nu intelegi ca nu vreau nimic de la tine? il intreb lasandu-mi capul intr-o parte. Chiar nu te suport, adaug imediat ce il observ cum bate din picior nemultumit. Si nu vreau sa am nici o legatura cu tine, acum ai inteles?

-Despre ce trandafiri e vorba? intreaba Kitty, iar parinti ei doar stau si ne privesc uluiti de cele auzite.

Pot sa pun pariu ca nu sunt prima femeie careia ii face faze de genul si asta doar pentru a o baga repede in patul lui.

-I-am trimis o suta si unu de trandafiri, ii raspunde micutei cu jumatate de gura atintindu-ma cu privirea. Si ei se pare ca nu-i convine!

-Eu nu te inteleg,. Jur! Ce nu intelegi din "da mi-au placut si da ador trandafiri", dar nu vreau nimic de la tine. Nu te suport. Te consider total antipatic de cand te-am vazut prima data. Ba chiar mai mult, esti un copil.