Sub Semnul Celor Cinci

3. Fobii - partea a-IIa

New York, S.U.A

Cornelia se ridica in cot si intinse mana spre noptiera, cautandu-si telefonul. Mana ei bâjbâi prin aer, pana se lovi de ceva tare, impactul facand-o sa cada la loc, intinsa.

- Au! se auzi o voce de langa.

Glasul acela o trezi pe Cornelia asa cum nu reusise alarma de la telefon. Deschizand ochii si incercand sa se lupte cu lumina care tasnea prin crapaturile draperiei, se holba la prietena ei, care isi freca suparata fruntea.

- Scuze, murmura blonda, dandu-si picioarele jos din pat si cautandu-si papuceii de casa.

- Nu-i nimic, ii raspunse Sarah, ridicandu-se si ea in fund. Isi trecu mana prin parul cafeniu, incercand sa-l potoleasca, apoi se uita spre Cornelia, care tocmai se ridicase cu totul din pat, si incepuse sa isi descheie incet, unul cate unul, nasturii de la bluza de pijama. Una dintre suvitele ei blonde se desprinsese din coada si reusise sa se agate de unul dintre nasturi, facand-o pe Cornelia sa traga ursuza de el, incercand sa scape de bluza.

Zambind, Sarah se dadu jos si ea din pat, si se apropie de prietena ei.

- Lasa-ma pe mine, ii sopti, apucandu-i incet mainile, si apoi nasturele, incercand sa il elibereze din stransoarea suvitei.

Cornelia o privi gales, printre gene. Sarah isi indreptase toata atentia in rasucirea si rotirea parului in jurul nasturelui, iar razele palide ale diminetii care ii bateau fix in fata, ii faceau ochii ciocolatii sa para de culoarea mierii.

- Gata! spuse ea zambind si deschizand si ultimul nasture, lasand sa se intrevada o bustiera subtire, dantelata.

Isi ridica ochii cu mandrie spre prietena ei si ii surprinse privirea. Pentru o clipa, ramsera asa, ochi in ochi, privindu-se reciproc apoi, intr-un impuls, Cornelia se apleca si isi lipi buzele de ale ei. Erau moi si aveau gust de cirese si scortisoara si inca ceva... aveau acel gust propriu, usor dulceag si era pur si simplu gustul ei, era pur si simplu Sarah. Sarutul lor era usor, fara nimic animalic sau pasional; parea mai mult timid, semana mai mult cu o sete de cunoastere si experimentare.

Se desprinsera incet, cand simtira ca ramasesera fara aer si mai ramasera asa o secunda, privindu-se, apoi Cornelia se intoarse si isi culese de pe podea sutienul negru pe care il aruncase atat de neglijent cu o seara inainte.

- Cornelia... incepu Sarah, dar blonda paru sa o ignore, asa ca aceasta mai facu o incercare. Cornelia...

- Stii cumva unde mi-am lasat jacheta de piele? Sunt destul de sigura ca n-am purtat-o ieri. Si daca nu o gasesc, nu am cum sa imi iau fusta mindi de la Clary's. o intrerupse aceasta grabita, deschizand si inchizand sertare la intamplare.

- Ai verificat in garderob? ii raspunse bruneta plictisita, trantindu-se pe pat. Stia ca nu avea nici un sens sa incerce sa mai vorbeasca acum cu Cornelia. Daca ea decisese ca nu o va asculta si ca nu vor purta acea conversatie acum, atunci asa era. O cunostea prea bine ca sa se indoiasca de acest aspect.

Cornelia gasise jacheta si se strecurase in baie, cu alte cateva haine.

Si chiar daca ar fi vrut sa vorbeasca acum, ce i-ar fi putut zice Sarah? Ce i-ar fi putut cere? Sa se desparta de Byron ca sa fie cu ea? Sa faca relatia publica la liceu? Cornelia mai degraba ar fi murit decat sa-si piarda coroana. Ea era Regina Albina a liceului, iar toate celelalte adolescente roiau in jurul ei ca niste mici insecte lipsite de importanta. Se tarau ca niste larve la picioarele ei. Caci ea era suverana si un gest al ei insemna o porunca regala. Dar la fel cum venise, puterea ei de netagaduit putea fi luata. Sa accepte o relatie cu o alta fata si sa declare asta in fata tuturor, ar fi insemnat pierderea intregii ei pozitii sociale. Ar fi marcat caderea unui imperiu, Imperiul Corneliei. Nu, nu ii putea cere nici unul din lucrurile astea. Sarah insasi le considera importante. Chiar daca colegele ei stiau ca ea are o preferinta aparte pentru fete, nici una nu o vazuse vreodata cu vreo fata, si de aceea, daca la inceput fusese izolata, prin bunavointa Corneliei fusese acceptata si intordusa incet incet in nucleul elitei liceul St Constance. Daca la inceput celelalte eleve inca o priveau cu o spranceana ridicata, acum, prin apropierea ei de Cornelia pareau sa o urasca si mai tare, fiecare dintre ele simtindu-se ranita in orgoliu ca o fata ca ea, o intrusa, reusise sa le fure pozitia de cea mai buna prietena a reginei. Fara sa vrea, surprinsese o discutie intre Cornelia si Amy, in toaleta fetelor. Ascunsa de privirile celor doua in spatele usii, printr-o crapatura Sarah putea vedea si auzi tot. Revoltata de statulul pe care Amy simtea ca incepea sa-l piarda, o oprise pe Cornelia cand aceasta voise sa paraseasca baia.
" Cum poti sa fii prietena unei persoane bolnave ca Sarah. Pentru ca trebuie sa fii bolnav ca sa poti sa iti indesi limba pe gatul cuiva de acelasi sex cu tine." tipase la ea Amy. Cornelia o strafulgerase cu privirea. Scurt si fara vreun suras incurajator o analiza din cap pana in picioare. Probabil ca se gandea cat de important era suportul lui Amy, apoi, hotarandu-se ca era destul de important cat sa nu isi poata revarsa toata mania asupra ei, ridica din umeri. " Atata timp cat nu o vezi indesandu-si limba pe gatul cuiva de acelasi sex cu tine" o cita ea pe Amy " cred ca poti ignora zvonurile la adresa ei." Cu asta, iesise din baie fara alte incercari din partea lui Amy de a o mai retine.
La inceput, cuvintele Corneliei o durusera, insa chiar in acea seara, cand Cornelia o chemase pentru prima oara la ea acasa pentru un proiect la istorie, Sarah fusese cu totul fascinata de blonda. Acasa, in lipsa stresului constant al popularitatii, era cu totul alta. Si se sarutasera. Cand o vazuse uitandu-se la ea, cu ochii ei verzi, mari, nu putuse sa nu o sarute. In momentul acela i se paruse cel mai firesc lucru. Iar faptul ca ea ii raspunsese... ei bine, fusese divin.