Sub Semnul Celor Cinci

23 - Bun venit in echipa!

- Cum adica nu poti sa ne spui ce s-a intamplat? tipa Nate la Huxton.

- Mai incet, ii puse Cornelia mana pe brat. Löise e in camera alaturata si are nevoie de odihna.

Cuvintele ei ii relaxara putin muschii, dar simtea cum sangele inca ii clocoteste in vene de furie.

- Uite, facu Huxton, va inteleg ca sunteti agitati, dar Dr. Slackware e alaturi si va vorbi cu voi dupa ce termina. M-a asigurat ca nu este nimic grav si am incredere in Dean. Acum, va rog, luati un loc si asteptati sa ajunga si Chris si Nina. Am de vorbit cu voi toti.

Nate isi stranse buzele intr-o linie subtire, dar se aseza pe canapeau indicata. Cornelia il imita, plimbandu-si privirea prin camera. Erau intr-o aripa cu totul noua a Ordinului, in care nu mai fusesera pana atunci si care, la fel ca cea cu birourile, parea echipata profesionist si aranjata modern. Se incrunta fixandu-si privirea pe un tablou abstract, cand uda se deschise incet si Dr. Slackware scoase capul.

- Löise s-a trezit si vrea...

Nate era deja in picioare, iar Cornelia nu-si putu opri o mica grimasa. Nu stia de ce, dar faptul ca el se ingrijea asa tare de ea, o deranja. Simtise ca el are un punct slab pentru ea si nu avusese nici o problema cu asta, dar in ultimele doua saptamani lucrurile pareau putin schimbate... se simteau bine impreuna. Isi scutura capul si se ridica si ea, gandindu-sa ca avea timp mai tarziu sa analizeze ce o deranjeaza si ce nu. Il prinse din urma pe Nate, care era deja langa usa, dar Dr. Slackware clatina usor din cap.

- Mai intai vrea sa o vada pe Cornelia.

Blonda clipi surprinsa, in timp ce baiatul scoase un protest slab, parand cumva deranjat de aceasta preferinta, apoi deveni brusc indiferent si, ridicand din umeri, se intoarse pe canapea. Cornelia se uita la Dean, care se dadu la o parte, lasand-o sa intre.

Se asteptase ca noua incapere sa semene cu o camera de spital. In schimb, arata mai mult ca o camera de hotel, in nuante de albastru inchis si gri pal. Avea un televizor asezat pe o servanta, un dulap destul de mare si un pat dublu, cu doua randuri de perne in care Löise statea intinsa, cu parul blond-argintiu rasfirat in jurul capului si cu o culoare extrem de palida a fetei.

Cornelia se apropie usor de ea, iar fata deschise ochii.

- Ah, buna! murmura ea.

Cornelia isi musca buza.

- Cum te mai simti?

Löise zambi slab.

- Ca trasnita. De fulger.

Umorul ei fusese atat de ridicol de asemanator cu al lui Chris, incat Cornelia nu se putu abtine si izbucni in ras.

- Tu si Christian... luati cumva cursuri impreuna pentru glume de genul asta?

Löise zambi si clatina usor din cap, strambandu-se apoi de durere.

- Usor. Nu vrem sa mori inainte sa te vada si Nate. Probabil m-ar strange de gat.

Obrajii palizi ai fetei se colorara usor, prinzand o nuanta rozalie, ceea ce o facu pe Cornelia sa ridice o spranceana. Löise nu spuse nimic, insa incerca sa se ridice in fund si, cu cateva gemete slabe reusi, fara ca blonda sa mai incerce sa o opreasca de data asta. Reactia ei la numele baiatului care astepta in afara salii o deranjase si acum, stand cu mainile incrucisate peste piept, astepta.

- Dr. Slackware a zis ca vrei sa ma vezi.

Ar fi adaugat ca Nate era dezamagit de hotărârea ei, dar nu voia sa ii vada reactia. Se temea ca i-ar s-ar fi simtit... cum? Geloasa? Ea? Cornelia vru sa se pocneasca singura.