Sub Semnul Celor Cinci

6. Fobii- partea a-Va

Louisiana, S.U.A

Chris se uita absent la paharul plin cu o substanta cristalina, care batea incet inspre galben pal. Daca mai adauga doua picaturi de iod ar fi trebuit sa ii iasa antidotul. Dar facuse acelasi experiment si saptamna trecuta si totusi nu iesise. Ii picurase Vicutzei intre frunzele de salata, si testoasa inca nu isi revenise. Mai adauga putin din eprubeta cu praf albicios, iar antidotul incepu sa faca o spuma usoara, alb-galbuie care se ridica pana aproape de varf, dar nu depasi marginile. Apuca paharul cu ambele maini si, incet, facut cativa pasi inspre masuta neagra, joasa insa cand se pregati s-o aseze, capul ii cazu dintr-o data si scapa substanta abia creeata. In spatele lui, cateva glasuri rautacioase incepura sa rada zgomotos in timp ce Chris isi freca inciudat ceafa, unde il lovise mingea de fotbal american care acum se scalda in continutul de un alb galbui care incepuse sa faca spume si sa se intnda tot mai mult pe podea. In cateva secunde, mingea fu acoperita de o spuma densa, care incepu sa se inverzeasca si apoi sa se albeasca, dizolvand mingea rapid, fara zgomote sau explozii.

- Rahat cu ochi ce esti, ce ai facut cu mingea noastra? striga revoltat Brad, capitanul echipei de fotbal american al liceului, flancat de o parte si de alta de doi dintre coechipierii sai care, cu vesnicele mutre de tăntălai cascau gura si ranjeau la comanda.

Christian se aduna de pe podea, ridicandu-si ochelarii care se sparsesera de la contactul cu gresia rece. Murmura ceva ce suna a injuratura si, fara sa le dea atentie celor trei sportivi se indrepta spre coltul laboratorului, unde se afla mopul. Nervos de tratamentul infiferent care i se aplica, Brad le facu semn coechipierilor sai, Jake si Blake, sa-l urmeze si, umflandu-si pieptul se apropie de Chris.

- Domnul Cross pare sa aiba niste probleme cu urechile. zise Brad rautacios, iar cei doi incepura sa rada. Ori asta, ori nu aude fara ochelari. adauga, intinzand mana spre nasul lui Chris si insfacand ochelarii sparti, pe care ii azvarli cat colo. Deci, care dintre ele? intreba el, ranjind.

Chris se incrunta enervat. Era atat de satul de batausii astia. Laboratorul devenise refugiul lui, refugiu pe care directorul i-l acordase cu toate laudele meritate de rezultatele deosebite pe care le obtinuse la concursurile internationale; refugiu pe care l-ar fi refuzat daca ar fi putut sa isi faca propriul sau laborator acasa. Dar cu cei trei frati mai mici ai sai, sansele ca asa ceva sa se intample se aflau undeva intre minus infinit si 0, asa ca, strangand din dinti si incercand sa ignore badjocura pe care era nevoit sa o indure frecvent din partea echipei de fotbal american, se incuia in laborator si lucra la experimentele sale ore intregi. Dar de data aceasta, Brad si amicii sai intrecusera limita. Ii invadasera spatiul. Ii distrusesera experimentul. Asa ca, atunci cand Brad se apleca amenintator inspre el, Chris il privi la randul sau furios si rosti hotarat.

- Da-te la o parte!

Brad pufni, iar ceilalti doi, ca la comanda, incepura sa rada, scotand sunete ce aduceau a grohait sugrumat.

- Cineva are atitudine. remarca Brad in batjocura, incrucisandu-si mainile pe piept si mai apropiindu-se cu un pas de Chris. Stii ce facem noi cu cei care au atitudine? intreba, aplecandu-se astfel incat sa il poata privi in ochi.

- In nici un caz nu il primiti in echipa. Nu de alta, dar ar avea un IQ mai mare decat cel al tuturor celorlalti jucatori la un loc.

Brad mârai, incercand sa inregistreze insulta, in timp ce Blake se uita cu o privire pierduta spre capitanul echipei.

- Nu-ti vom permite sa ne vorbesti asa! se infurie Jake, lovind cu pumnul in masuta alaturata.

Interventia lui neasteptata il infurie pe Brad care, intorcandu-se cu spatele la Chris ii permise acestuia sa se strecoare cu mop cu tot spre balta mare de pe gresie.