Sub Semnul Celor Cinci

5. Fobii - partea a-IVa

Londra, Anglia

- Nathaniel James Grey! insista domnul Grey sa ii atraga atentia fiului sau care, statea plictisit cu mainile in buzunarul pantalonilor negri, eleganti, ai costumului special cumparat pentru acea cina.

-Uita-te bine la mine pentru ca sunt foarte serios! E o seara foarte importanta pentru mine si mama ta, asa ca iti reamintesc ca ma astept la un comportament cu totul admirabil din partea ta. Sotii Jones sunt ultima noastra sansa de a ne salva afacerea. Trebuie sa le aratam ca fara noi nu ar mai fi acelasi randament de lucru si ca suntem niste manageri exceptionali de marketing, iar aceasta cina este momentul ideal sa le aratam cat de bine ne pricepem la ceea ce facem.

- Adica sa-i pupati in fund. spuse Nate, vadit enervat.

Auzise despre cina asta toata saptamana. Aparent, antrenamentele grele pentru nationale cu care il tot batuse antrenorul la cap nu fusesera de ajuns. Trebuia sa mai suporte seara de seara si planurile si grijile pe care si le facea intreaga casa pentru cina la sotii Jones, iar asta il enerva peste masura si aproape ca ar fi dat orice ca sa se poata intoarce in bazin. Si poate ca cel mai enervant dintre toate era ca urma sa petreaca cinci ore pline ascultand-o pe Amalia Jones, fiica sotilor Jones, incercand sa-i atraga atentia. Nate se incrunta putin, apoi scutura din cap. Nu, cel mai enervant lucru era in mod clar faptul ca sora lui, Anne, murea de nerabdare sa o vada pe Amalia si sa o cunoasca pe "incantatoarea regina a scolii". Oftand, isi trecu mana prin par.

-... asa ca ma astept ca astfel de cuvinte sa fie in mod clar lipsa in aceasta seara din vocabularul tau. Si aceasta atitudine pe care nu dau nici doi bani. isi termina domnul Grey discursul.

- Atunci de ce nu ma lasati acasa? intreba simplu Nate.

Domnul Grey il privi contrariat.

- De cate ori mai trebuie sa iti zic ca domnul Jones a insistat sa fii prezent?

Nate ofta. Simtea mana Amaliei in aceasta invitatie adresata parintilor sai si in insistentele domnului Jones de a se prezenta la cina asa ca se resemna sa ridice din umeri si sa isi puna masca de nepasare pe fata.

***

- Nathaniel Grey! spuse incantat barbatul, deschizand larg bratele la aparitia tanarului.

Nate isi trecu o mana prin parul ciufulit si ii zambi domnului Jones cu unul din acele surasuri scurte si fulgeratoare ale sale, in timp ce mai urca doua trepte, apoi, ii intinse mana. Imediat ce i-o elibera, se lipi sarmant cu spatele de perete, asteptand sa ajunga si restul familiei sale. Privi in zare la imensa curte a resedintei Jones, si nu isi putu opri un fluier de admiratie. De la poarta pana la scarile de marmura care duceau spre casa ce fusese un vechi conac era o alee care masura pe putin 600 de metri, incadrata de un gazon tuns la milimetru si de flori aranjate dupa ultimul model frantuzesc. Parintii lui se oprisera sa admire o sculptura inconjurata de trandafiri, in timp ce Anne batea nerabdatoare din picior, asteptand sa o vada cu Amalia. Gandul la Amalia il facu pe Nate sa se strambe usor. Nu ca nu ar fi fost frumoasa. Era frumoasa, chiar foarte frumoasa dupa parerea multora. Insa pe Nate nu il impresionau nici aspectul ei nici atitudinea; pentru el, Amalia nu era nici mai mult nici mai putin decat o scorpie cu serpi ciocolatii si forme ucigatoare, expuse cu darnicie. Ii placeau fetele, in mod special cele sexy, ca Amalia, dar ii displaceau profund cele care se aruncau la picioarele lui, dezgolindu-si cat mai mult 'sufletul' si aratand cat mai multa piele. Genul acela de fete nu mergeau mai mult de o noapte, iar problema cu Amalia era ca devenise prea insistenta. Acceptase micile escapade de noapte cu ea, caci, trebuia sa recunoasca, atingerile lui se potriveau foarte bine cu corpul ei, insa ideea existentei unei relatii mai profunde de atat i se parea de neconceput. Se uita plictisit cum, rand pe rand, mama, tatal si sora sa schimba politeturi cu domnul Jones, apoi toti trei fura invitati in casa. Daca garadinile si curtea il impresionasera pe Nate, atunci vila il lasase cu siguranta cu gura cascata, metaforic vorbind, desi el insusi isi pipaise de cateva ori maxilarul intr-un gest ce voia sa arate ca se asigura ca inca avea gura inchisa. Holuri largi, galerii ample si o paleta de culori ce denota bunul gust si rafinametul au fost primele lucruri care i-au sarit in ochi tanarului, in timp ce se indrepta spre sala unde fusese pregatita cina. Simtise, mai degraba, decat vazuse sala unde urma sa aiba loc faimoasa masa care ii daduse batai de cap intreaga saptamana, cand observase cei doi majordomi care stateau frumos de o parte si de alta a unei usi mari, din lemn de cires. La apropierea musaforilor, unul dintre majordomi deschise usa, iar dl Jones, urmat de familia Grey, patrunse intr-o incapere mare, luminate de candelabre impunatoare, de cristal. Prin ferestrele mari se putea admira gradina, luminata de mici felinare albe ce ii dadeau un aer paradisiac, iar in centrul incaperii, scldata de toata lumina din camera, se afla o masa lunga la care se aflau doamna Jones si Amalia, discutand jovial cu o alta familie. La aparitia lui Nate, Amalia isi intrerupse discutia care parea de altfel destul de aprinsa cu fata de langa ea si se ridica de pe scaun, iesind in intampinarea lui.