Sub Semnul Celor Cinci

21 - Ploaia

New York-ul era scuturat de o ploaie cum Cornelia putea jura ca nu mai vazuse niciodata. Imbracata intr-un hanorac lung si spalacit, se invartea prin livingul imens al resedintei Shepard, intrebandu-se daca ce se intampa acum era normal, sau avea vreo legatura cu Ordinul. Picurii mari si grei care se izbeau de peretele de sticla al camerei, provocand un zgomot surd si innabusitor, o deranjau si mai tare, nelinistind-o. De cand descoperise toate secretele ascunse ale Hotelului Lucky Star, cel mai mic lucru suspect, cea mai mica si neinsemnata coincidenta i se parea de natura paranormala, i se parea ca are legatura cu Ordinul, cu Gardieni, cu orice, numai cu lumea normala nu. Si poate ca nu avusese mereu dereptate in banuielile ei, dar acum era sigura. Ce alt motiv ar fi avut sa Huxton sa cheme toti Pazitorii la sediu?
Desi nu o placea pe Margot mai mult decat o placuse la prima vedere, Pazitoarea ei ii dadea un fel de siguranta. Faptul ca o stia acolo, pazind-o sau uramrind-o de la distanta o facea sa se simta mai bine. Acum insa, se simtea extrem de singura, iar sentimentul ca ceva nu era in regula de loc o sufoca, ploaia continua si atmosfera grea si apasatoare de pe tot parcursul zilei precedente nefacand nimic sa o linisteasca, ci si mai rau, contribuind la ingrijorarea ei. Simtea ceva si era convinsa ca in curand se vor intampla niste evenimente care, desi nu avea nici un habar in ce constau, putea simti ca aveau consecinte serioase. Se juca agitata cu inelul pe care si-l agatase de un lant de argint la gat, invartindu-se pe covorul moale. Chiar atunci, un tunet ca un bubuit de tun scruta zarea, urmat apoi de un fulger care brazda cerul, scufundand pentru o clipa intreaga camera in lumina. Iritata, se repezi spre peretele de sticla si trase draperiile. In acelasi timp, un bocanit in usa o facu sa sara ca arsa.

Isi arunca rapid o privire spre ceas. 3:14. La naiba! Era trecut de miezul noptii si in mod clar nu astepta musafiri. Parintii ei erau plecati la Paris si nu erau asteptati pana luna viitoare, iar menajera urma sa vina abia la 7. Majordomul la fel. Nu astepta pe nimeni si era singura. Dintr-o data, subita realizare a singuratatii ei o facu sa se simta vulnerabila si expusa. Se uita ezitand de la usa la ceas, cand bocanitul se auzi din nou, de data asta mai insistent.

Insfaca veioza de pe masuta de langa fotoliu, tinand-o ferm in mana dreapta, in timp ce se apropie de usa. Apasa pe clanta si deschise brusc usa. De partea cealalta, mana lui Nate se opri in aer, fara indoiala gata sa bata din nou. Cornelia scapa veioza si sari de gatul baiatului.

- Oricat de mult ma incanta sa vad cum sar pe mine fete ude, prefer sa ma incalzesc acum, il auzi pe Nate bombanind, incercand sa faca un pas peste prag, cu ea agățata de el.

Comentariul lui ar fi deranjat-o cu alta ocazie. Acum insa, era prea fericita sa il vada, sa vada o fata prietenoasa, sa stie ca nu mai e singura.

Se desprinse de el si ii zambi, inchizand usa.

- Credeam ca innebunesc daca mai statea singura mult. Nu mai suport. Ce se intampla?

Nate se uita la ea in timp ce isi scutura geaca uda. Picaturi de apa sarira pe pereti, facand-o pe fata sa stranga din buze, fara sa comenteze totusi.

- Nu s-a intors Margot inca? intreba el.

- Nu. De ce? Tu l-ai vazut pe Tyler? Ti-a zis de ce i-a chemat Huxton?

Baiatul scutura din cap.

- Nici el nu s-a intors. Speram ca tu sa ai mai multe vesti.

Cornelia il privi sceptica.

- Ai venit pana aici doar ca sa aflii vesti? In ce secol trăiești? Nu ai auzit de telefon?

Nate flutura telefonul cu mana stanga, apoi il indesa la loc in buzunar.

- E mort. La fel ca sursele de curent si energie din toata zona de nord a Manhattanului.

Cornelia stramba din nas.