Sub Semnul Celor Cinci

8 - Acum ori niciodata sau A treia oara e cu noroc

Sofia, Bulgaria

Nina isi baga mainile in buzunare si grabi pasul. Banuia ca urma sa ajunga prea devreme la cafenea, dar macar asa avea mai mult timp sa se gandeasca la cum sa ii spuna lui Aaron ca pleaca. Nu stia cum urma sa primeasca baiatul vestea, mai ales ca nici ea insasi nu stia cum sa reactioneze inca. Era bucuroasa ca, dupa atata timp, mama ei parea intr-adevar fericita. Era fascinata de faptul ca cineva ii luase in seama pasiunea de a trage cu arcul, considerand-o un talent folositor, care ar pute-o ajuta mai departe in cariera. Era putin speriata la gandul ca trebuia sa o ia de la capat intr-un oras in care nu cunostea pe nimeni, intr-o tara in care ar fi fost o straina si un intrus. Si era ingrozita la gandul ca va trebui sa se descurce fara mama ei si, mai ales, fara Aaron. Daca cineva i-ar fi zis cu o zi in urma ca ea putea simti atatea emotii deodata fara sa explodeze, ar fi ras.

Ingropata in ganduri, nu sesiza ca ajunsese la cafenea decat abia dupa ce trecu de aceasta, asa ca fu nevoita sa se intoarca cativa metri. Cand impinse usa de sticla, inca suparata ca probabil aratase ca o fraiera intorcandu-se brusc in mijlocul drumului, Nina se grabi spre masa liber din spate, aproape trecand pe langa Aaron si rasturnandu-l de pe scaun.

- Whoaa! Usor, tigroaico! zise el, razand.

Nina clipi surprinsa.

- Ai ajuns mai devreme.

- Si tu. adauga el.

Fata se incrunta putin, apoi fara sa mai zica altceva se aseza la masa, fata in fata cu Aaron. Se lasa o tacere incomoda, Nina incapatandu-se sa se uite oriunde, numai la baiat nu, in timp ce el o studia atent. In cele din urma, cand se hotari ca nu se mai putea preface interesata de solnita nici o secunda in plus, ridica privirea si il surprinse uitandu-se la ea. Si poate ca nu faptul ca o privea o surprinsese, cat felul cum o privea. El, parca prins in flagrant, isi ridica rapid privirea spre tavan, incercand sa-si goleasca mintea de orice gand care prinsese radacini in ultimele secunde, apoi o privi din nou si ii zambi putin stanjenit, dar cu un aer usor distant.

- Spuneai ca ai ceva noutati importante. deschise el discutia dupa ce isi dadu seama ca ea nu avea sa o faca.

Nina se uita din nou la solnita, sperand ca se facuse mai interesanta in minutul in care nu o privise, ca sa poata amana discutia pe care trebuia sa o aiba cu Aaron. Dar sarea era la fel de alba, iar sticla la fel de neteda si de transparenta ca mai devreme. Inghiti in sec si se uita la el.

- Da. zise ea sec.

Aaron ridica o spranceana si astepta sa continuie, dar fata incepuse sa se joace cu meniul.

- Haide, Nina, nu ma mai tine in suspans, incerca el sa animeze putin discutia.

Fata lua o gura mare de aer si il privi in ochi.

- Plec. zise ea, cu o voce la fel de seaca ca si prima data.

Aaron o privi derutat.

- Daca nu iti mai place cafeneaua, putem pleca, nu e problema. zise el, dand sa se ridice, dar Nina il apuca de mana, facandu-l sa se aseze. La contactul cu degetele ei, baiatul simti niate furnicaturi si o dorinta subita de a nu-i mai da drumul la mana, dar se abtinu si, asezandu-se la loc, astepta sa vada ce mai avea de zis roscata.

- Nu ma refeream la local, idiotule, zise ea, cu ceva amuzament in voce. Apoi deveni brusc serioasa. Plec din Bulgaria. Din Europa, ca sa fiu mai exacta.

Aaron o privi surprins si simti cum ingheata, dorindu-si brusc sa scape de mana ei care inca o strangea pe a lui si sa-si bage degetele in urechi ca sa nu auda.

- Cum adica pleci?

In loc de raspuns, Nina scoase o hartie impaturita cu grija si i-o intinse, iar acesta o lua si o citi rapid, apoi se uita la fata si inapoi la scrisoare. O mai citi o data si i-o returna, simtind cum tot sangele i se transforma in gheata.