Sub Semnul Celor Cinci

15 - Arta cuceririi

Chris isi freca nervos palmele si privi spre capatul culoarului, unde Löise vorbea cu Byron. Parea ca se distrau, in timp ce el ii prezenta ei liceul, iar Chris ii urmarea tacut, de la distanta, asteptand momentul potrivit pentru a intra in vorba cu ea. O luara spre cantina, iar el ii urma, asigurandu-se ca nu pare prea dubios si, cand cei doi se asezara la o masa mai in centru, Chris isi gasi un loc intr-un colt, din care putea vedea bine, fara sa atraga atentia. Isi scoase laptopul si ii ridica ecranul, astfel incat sa para concentrat in asa zisa lui munca, asteptand.

" Apa poate lua orice forma. Este maleabila; o pui intr-un pahar, devine cilindrica, o lasi sa curga intr-un rau, se modeleaza dupa forma albiei."

Pagina de internet aparuse destul de brusc, iar ochii lui parcursera repede restul articolului, oftand. Ar vrea si el sa fie la fel de maleabil ca apa. Sa se ridice de pe scaun si sa se hotarasca ca pentru urmatoarea jumatate de ora avea sa fie un cuceritor, sa isi dea jos ochelarii si sa inceapa sa vrajeasca fata aceea roscata cu varfuri negre. Sau sa se alature echipei de sport. Sa fie liber ca un rau care curge pe langa drumuri serpuitoare de munte, sau ca picaturile de ploaie care uda pamantul peste tot in lume. In schimb era captiv, prea speriat sa faca altceva in afara de calcule gravitationale si experimente stiintifice. Se incrunta din nou la ecran, pregatindu-se sa dea click pe un link atasat mai jos, cand o mana fragila, cu degete albe si lungi, ii culca clapeta ecranului.

- Sa stii ca nu sunt proasta. Poate nu pot sa fac in minte volumul unui bloc, dar imi dau seama cand sunt urmarita.

Löise il privea cu bratele incrucisate, muscandu-si buza de jos, intr-un mod care il facu pe Chris sa se holbeze pierdut pentru o clipa. Nu parea nervoasa, doar agitata si putin suparata. Baiatul scutura din cap, iar pentru o secunda, ideea de a nega faptul ca o spiona ii trecu prin cap, dar se decise brusc ca ar fi o ofensa asa ca deschise gura, dar nestiind ce sa zica, o inchise la loc. Era ca si cum cuvintele i se blocasera in gat.

Löise se aseza pe scaunul din fata lui, iar supararea paru sa i se mai topeasca la vederea unui Chris asa pierdut. Buzele subtiri i se curbara intr-un zambet, iar in momentul urmator izbucni intr-un chicot vesel, delicat.

- Asa frumoasa sunt? Te-am lasat fara cuvinte?

Chris incepu si el sa rada, desi ar fi vrut sa dea din cap ca un idiot, holbandu-se la ea. Dintr-un motiv nedescoperit din punct de vedere stiintific inca, faptul ca era asa draguta il facea sa se blocheze. Trebuia sa vorbeasca cu ea. Trebuia sa deschida gura sa sa zica ce avea de zis. De data asta, nu mai era doar despre el. Toti ceilalti depindeau de cum dirija el conversatia. Daca ar putea sa o deschida macar...

- Vrei sa stai jos?

Cuvintele ii parasira gura inainte sa isi dea seama ce zicea; se astepta ca ea sa refuze. In schimb, se aseza.

- La ce te uitai? intreba, deschizandu-i laptopul si tragandu-l inspre ea. Insa cand imaginea aparu, ii mai pieri din zambet. Ah, prostiile astea.

- Ce prostii? Proprietatile apei? incearca Chris sa para nevinovat.

- Da, sunt convinsa ca te uitai la ele pentru tema la chimie. Fara nici o legatura cu... Stii-tu-ce.

Baiatul ofta si intoarse laptopul inspre el.

- Normal ca are legatura cu Ordinul. Nu e ca si cum poti ignora asta. Este un eveniment major; o data in viata...

Löise ii opri entuziasmul cu o fluturare de mana.

- Bine inteles ca poti sa o ignori. Uita-te la mine.

- Ooo, asta fac. zis Chris, privind-o pe deasupra ochelarilor, ceea ce o facu pe fata sa rada si sa roseasca in acelasi timp.