Sub Semnul Celor Cinci

13 - Domnita la ananghie

- Acum poti sa iti iei mana de pe mine, zise Cornelia dupa ce iesira pe poarta liceului si dadura coltul.

Nina si Chris mergeau inaintea lor, iar Nate fluiera vesel, cu bratul trecut in jurul umerilor Corneliei. Nu se sinchisi de vorbele ei, ci continua sa o tina langa el, ignorandu-i incercarea de a se elibera.

- Ti-am mai zis cat de enervant esti? il intreba, pufnind, facandu-l pe Nate sa rada usor.

- Doar atunci cand ma prefac ca uit de aniversarea noastra, raspunde el ranjind, iar Cornelia chicoteste si ii da un ghiont ușor cu cotul.

- Vorbesc serios, Nate.

El se uita inspre ea, si isi da seama ca e pentru prima data cand ea ii zice numele, si zambeste. Isi retrage mana de dupa umerii ei si asteapta putin, apoi se hotaraste si se uita din nou la ea.

- De ce le-ai zis ca suntem impreuna?

Cornelia ofta, apoi verifica daca Nina si Chris era atenti la ei sau nu si, asigurandu-se ca nu erau bagati in seama incepu sa ii povesteasca despre cum stau lucrurile in liceu, despre prietenele ei si despre Byron, despre trandafiri si despre Löise. La sfarsit, Nate o privi oarecum intelegator, desi blonda ii amintea de Amalia mai mult ca fata cu unghii rosii din curtea liceului; insa spre deosebire de ea, Cornelia i se parea cumva... umana. Intotdeauna crezuse in superficialitatea egocentrismul "albinelor scolii", insa ascultand-o pe Cornelia isi dadu seama ca era mai mult decat sclipici si haine de firma, iar ca sa iti mentii pozitia trebuia sa duci o batalie continuua de agilitate si  viclenie si pentru prima data simti putina admiratie pentru genul asta de persoane.

- Daca te mai uiti la mine ca un pui, o sa te pocnesc. ii zise blonda brusc, cand Nate continua sa se uite la ea, fara sa raspunda.

Baiatul ranji si incerca sa isi schimbe expresia.

- Ce ai zice daca ti-as propune un pact? Tu te alaturi grupului nostru si ne ajuti sa gasim pietrele alea, iar eu iti continui mica sarada cu iubitul britanic?

Cornelia pufni.

- Ai vrea tu.

- Bine inteles; credeam ca stii deja cat imi place sa ajut o domnita la ananghie.

- Ananghie pe naiba. Auzi la tine; sa ma alatur grupului vostru de ciudati si sa mai si defilez cu tine pe holuri.

Nate ridica o spranceana.

- Imi doresc sa fiu prietenul tau la fel de mult cum vreau sa fiu castrat; dar ai recunoscut singura ca ai nevoie de asta, iar noi avem nevoie de tine ca sa gasim alea si sa ne scapam o data pentru totdeauna de... ahm, stii tu ce...

- Sa nu imi zici ca tu chiar crezi in bazaconiile alea. il intrerupse ea, suparata. Cat despre fete, o sa le zic pur si simplu ca te-am gasit insuficient de interesant dupa ce am iesit cu tine. Simplu, asa ca scoate-ti din cap aiurelile alea cu "nevoia mea disperata" de tine.

- Stim amandoi ca o sa le trebuiasca 10 minute in compania mea ca sa isi de seama de exact contrariul.

- Si anume?

- Ca cea "insuficient de interesanta" esti tu.

Cornelia pufni iar.

- De ce nu recunosti mai bine ca ti-e teama? o intreba Nate.

- Teama? Teama de ce? Ca o sa imi furi popularitatea?

Nate dadu din mana.

- Aiurea, ti-as spune eu unde sa-ti bagi popularitatea aia, dar sunt un gentleman.

- Gentleman pe naiba.

- Astea nu sunt expresii demne de...

- O domnita la ananghie? incheie ea, iar Nate rase.