The bad girl - IN CURS DE EDITARE

29.Palmierul Nostru

*Perrie*

A trecut o săptămână. O săptămână de când nu am mai vorbit deloc cu Justin și nici cu Josh . M-am concentrat pe școală și se pare ca nu a fost în zadar. Am luat examenele cu 8,30 și asta e ceva aproape incredibil pentru mine ,care nu am învățat decât o săptămână pentru tot. Profesorii s-au bucurat la această ridicare a mea și intr-un fel ,și eu mă bucur ca sunt mândrii de mine ca am învățat. Îmi va fi dor de acest liceu. Chiar daca nu am venit de la început am trăit atâtea aici încât simt ca aici am fost mereu. Aici l-am văzut pe Justin când se mozolea cu aia,când l-am pupat pe Zayn pentru a-l face gelos(asta chiar a funcționat) ,săruturile noastre....totul. Totul s-a întâmplat în acest loc.

Biiipp!!! Mesaj de la Ami:

,,Cineva vrea să te vadă. La 3:30 pe plajă,lângă ,,palmierul nostru ". Ai încredere în mine :*''

Oare ce mai e acum? În fine, trb să mă grăbesc ,mai am 20 de minute.

Mi-am scos din dulap o rochiță cu imprimeu floral,opincuțe albe și părul l-am lăsat desfăcut. Machiajul era deja,așa ca am încuiat casa și am plecat spre "palmierul nostru",locul unde am stat în ultima vreme cu Ami.

În nici 5 minute mă aflu la mai puțin de 30 de metri de palmier. Nu,nu cred! De ce?.. Era Justin ,stând rezemat de trunchiul palmierului ,privind valuri mării.

După acea pauză în care am procesat tot ce se întâmplă ,am mers înainte apropiindu.mă.

Eu:Hei ..

Justin:Bună ,Perrie.mă saluta el ridincandu-si privirea asupra mea.Stai jos.

M-am așezat lângă el ,privindu.ne unul pe altul.

Justin:Perrie.....Perrie ,de ce trebuia să fie separarea asta? De ce?

Eu nu știam ce să zic. Nu îmi găseam cuvintele. Doar stăteam și ma uitam la chipul lui care tânjea după răspunsuri .

Justin: Perrie,eu ...eu nu am mai iubit pe nimeni la fel cum te iubesc pe tine. Dar tu? Tu mă iubesti?

Eu nu am reușit decât să dau din cap afirmativ. Eram prea emoționata ca să mai zic ceva.

Justin:Credeam ca mă urăști!!striga el luandu.mă strâns în brațe și sărutându.ma continuu pe frunte. Am crezut ca m-ai uitat...Simțeam cum mii de săgeți îmi intrau în suflet ,împrăștiind veninul în toată inima mea.

Doamne,niciodată nu mi-a vorbit așa Justin. Asta mă face să mă îndrăgostesc de el . Mă face să plâng ,să urlu,să innebunesc,dar mă face in orice situație să îl iubesc. Chiar dacă nu sunt sigură de el. Mereu zice ca mă iubește ,dar gesturile lui îl contrazic și pe mine mă fac atât de confuză...

Justin:Perrie ești bine? Iartă.mă ,frumoasa mea Perrie. Nu am vrut niciodată să te rănesc,crede.mă. Nu iti fie frică de mine. Nu iti fac niciun rău.

Acum totul depindea de ce urma să fac. Îi dau o șansă sau îl părăsesc?

Eu:Justin.......Te iert din cauza ca te iubesc prea mult.ii răspund eu intr-un sfârșit îmbrățișandu-l cel mai strâns . Lacrimile îmi curgeau pe obrajii îmbujorați și simeam cum fericirea fierbe în mine.

Justin:Și eu te iubesc!!!!O iubesc pe Perrie Johnson!!!! Striga el în gura mare încât să audă întreaga lume.

Eu:Conteaza ca eu să aud. Doar asta conteaza pentru mine ,Justin.

Justin:Vezi,și modestia ta mă înnebunește. Tu ești totul meu.

Eu:Justin,de ce nu ai renunțat ? De ce,când tu poți să ai pe oricare fata din lume? De ce nu mai lăsat?îl intreb eu ,lăsând lacrimile să îmi curgă pe obraji.

Justin:Le am pe toate dar numai pe tine te vreau. Numai tu să fii în brațele mele,numai zâmbetul tău să fie acela pe care îl văd pentru prima dată la începerea unei noi zi din viața,numai tu să fii cu mine. Dar știu ca tu nu mai ești la fel. Simt asta.Ceva s-a schimbat . Ochii tai ascund durere și teamă.De ce?

Eu nu știam ce să zic. De ce trebuia să mă cunoască atât de bine? De ce trebuia să își dea seama de stările mele? Off,și eu care ziceam ca mă fac actriță. Se pare ca nici cel mai bun actor nu își poate păcăli persoana iubită.

Am întors capul și mi-am șters lacrimile ,aproape uscate,și mă uitam la mare. Era așa de frumoasă. Dar parcă era așa de agitată. Vroia să evadeze . Off,draga mare,dacă ai știi cat semănăm.... Tu vrei să spargi acele lanțuri care te țin prizonieră cu ajutorul strigătelor disperate ale valurilor... Eu vreau să uit de acea nesiguranță în Justin. Simt ca ceva rău se va întâmpla... Nu mai vreau să sufăr dar nici nu vreau să plece. Nu știu ce naiba mai vreau acum!!!!Aaaaa!!!! Îmi venea să urlu și să nu mă mai opresc. De ce trebuia să sim asta când a în totul era bine? Trebuia să mă bucur ,să sar pe el și să revenim la acel tărâm minunat al iubirii noastre ,dar în schimb simțeam cum teama mă separa de acea iubire . Teamă de un necunoscut care se apropia dar nu știu de ce îmi fac atâtea griji sunt bine. Suntem bine. Nu trebuie să mă mai gandesc la asta. Acum trebuie să profit de moment.

Eu:Justin,și eu te iubesc.îi răspund eu ,ieșind din acea tranșă și mutandu.mi privirea spre el.

El stătea și se uita la mine ,dar parcă se uita dincolo de mine,nu știu cum să explic. Parcă nu la mine se uita,se uita undeva în trecut. Dar si-a revenit din acea visare și mi-a răspuns ,mangaindu.mi obrazul.

Justin:Perrie,ce o să se întâmple cu noi? O să mai existe un ,,noi"?Sau totul va fii uitat și ma vei părăsi pentru un atlet din echipă?....

Da,acum știu la ce se gândea el. La ea. Deodată toți mușchii mi s-au încordat și m-am ridicat să plec. Nu vroiam să vorbesc despre fata care l-a făcut să devină un insensibil.

Justin:Perrie,stai!striga Justin la mine ,prinzându.mă de mână pentru a mă opri.

Eu:Despre ea e vorba aici? De ce trebuie să te mai gândești la ea,hă? Eu atunci ce naiba mai caut în viața ta? A,ca nu e aici... Da,normal ca nu mai e aici. Tu ai făcut.o să plece,împușcând acel băiat!!!zic eu disperată ,începând să plâng haotic.Nu mai puteam, simțeam cum tot corpul se înmoaie și vederea mi se încețoșa.

Justin:Perrie,Perrie!striga el la mine îngrijorat prinzandu.mă să nu cad.

M-a pus pe nisip cu capul meu pe genunchii săi.

Am deschis ochii și vedeam cum acei ochii care m-au vrăjit se uitau la mine.

Eu:Vreau să plec.îi zic eu cu jumătate de gură.

Justin: Te duc acasă.îmi șoptește el lipindu.și buzele de fruntea mea.

M-am ridicat încet și i-am luat fața între palme ,sărutându.l cu forță care încă se mai află în mine.

El m-a cuprins de șold cu o mâna și ne-am ridicat,continuând să ne aventurăm în tărâmul pla erii și al dorinței.

Justin:Te iubesc ,Perrie,Johnson!îmi zice el printre săruturi.

Eu:Și eu te iubesc,Justin.

Chiar îl iubeam ,asta nu era de pus la îndoială. Dacă nu l-as fii iubit ,totul ar fii fost cu totul altfel,dar îl iubesc.

Justin:Haide acasă.

Eu:Haide.confirm eu lunadu.l de mână,și îndepărtându.ne de palmierul nostru.