The bad girl - IN CURS DE EDITARE

17.Vinovăția nu îmi dă pace

*Perrie*

A trecut o săptămână de când Zayn este în comă. În fac atâtea griji în privința vietii lui. Nu vreau să moară din cauza mea. Nu,nu poate muri. A fost doar....doar o greșeală.

Am mers în fiecare zi la el împreună cu ami și cu Justin. da Justin. Chiar dacă la un moment dat s-au certat Justin a venit la el....o ceartă sau o fata nu pot distruge atâtea momente pe care le-au trăit împreună. Și chiar dacă nu vrea să arate iți poți da seama ca și el suferă pentru ce s-a întâmplat cu Zayn.

Acum eram cu Justin în cameră și el vorbea la telefon în timp ce eu mă gândeam la Zayn....

El a observat ca sunt foarte posomorâtă și cred ca a bănuit motivul.

Justin:Se va trezi. Nu iti mai face griji.îmi zice el încercând să mă liniștească.

Eu:Și dacă nu ? Dacă va muri? Daca va muri din cauza mea?zic eu plângând ca un copil mic speriat de răutatea lumii.

Justin:Perrie,nu e vina ta. Înțelege.

Eu:Ba da e. Dacă nu eram eu poate nu i s-ar fi întâmplat asta și acum ar fi în fața ta și ați vorbi. zic eu în timp ce îmi las lacrimile să curgă neîncetat. Dacă nu îl sărutam atunci,dacă nu mă întâlneam cu el... Off ,dacă nu îi dădeam atâtea speranțe...

Justin nu mai zicea nimic. Doar mă mângâia ușor pe spate pentru a-mi calma plânsul. Și el știa ca toate aceste lucruri au contribuit cumva la întâmplarea asta.

Nu găseam o cale să evadez din acel loc straniu,acel sentiment groaznic care nu îmi dădea pace:vinovăția.

În fiecare seară mă rugam pentru el ,să se facă bine.

Dar acum că mă gândesc mai bine,dacă vreau sa fie bine numai ca să scap de această vinovăție.

Nu,nu am cum să fiu așa insensibilă. Chiar dacă nu l-am iubit cum si-ar fi dorit el ,mi-a fost prieten și țin la el.

Dar dacă nu voi scăpa niciodată de această vină? Dacă va fii mai rău? Dacă îmi va reproșa întotdeauna ca totul a fost din vina mea?

Gândindu.mă la asta nu vedeam nici măcar un lucru care să mă ajute.

Începusem din nou să plâng după care am adormit,doborâtă de lacrimile vinovăției pe care o simțeam.

*Amy*

Eram foarte îngrijorata pentru Zayn. A trecut o săptămână de când nu s-a mai trezit. Am mers împreună cu Justin și Perrie la el dar eu mai veneam din când în când la el noaptea și îl priveam îndurerată.

De când s-a întâmplat asta m-am îndepărtat puțin de Perrie. Și nu din cauza ca nu as iubi.o și din cauza ca vinovăția ma distruge atunci când o privesc doborâtă de ,,vinovăție".

Ea încă nu știe ca adevărata vinovată sunt eu în toată povestea asta. Dar,dar nu vreau să sufăr numai eu. Până la urma e și vina ei pentru ca i-a luat mințile, l-a înnebunit.

Port o dublă povară, cauzând accidentul lui Zayn și durerea profundă pe care o simte cea mai buna prietenă a mea.

Nu m-am mai putut abtine și am dat frâu liber lacrimilor care nu încetau să curgă.

Eram o persoană groaznică și știam. Dragostea m-a făcut să devin așa . Dragostea.....acel sentiment care te dezlănțuie și care te schimbă atat de mult încât nu te mai poți recunoaște. Așa am ajuns eu. Un sclav al iubirii care sacrifica orice...

Oare de ce am ajuns așa? De ce mi-am trădat prietena? Cum am putut? Un amărât sentiment va cauza atâtea schimbări în viața mea de-acum în colo...

Dar voi lua o decizie care mă va durea foarte mult.....

..............................................

Știu ca acest capitol este scurt dar voi scrie mai mult la următorul. Sper să va placă :*:*