The bad girl - IN CURS DE EDITARE

Los Angeles-Iadul din inima mea

Am promis ca la 4 voturi voi scrie un capitol special.Chiar m-am bucurat ca voturile au sosit foarte repede ca sa pot scrie acest capitol. :*:*

Sper sa va placa acest capitol :)

.........................................................

~'Perrie~

Eram tot in acea camera darapanata...Il vroiam pe Justin....Dar el nu va veni dupa mine dupa ce i-am facut.Off cum as vrea acum sa ii spun ca totul a fost o prostie si ca el a fost iubirea mea.Acum probabil e cu Jenna si stau in casa fara macar sa isi dea seama ce am patit..

Lacrimile imi curg pe obraji continuu.Franghiile care ma legau de scaun mi-au ranit destul mainile.Era un intuneric asa de linistitor.Dupa bataia de dimineata linistea era cel mai bun lucru din aceasta zi..

De ce a trebuit sa vin aici in L.A.? Acum acest oras pentru toti pare raiul tuturor,pentru mine a devenit iadul.De aici a inceput tot.Toate trairile mele,sentimentele..tot!Totul a inceput aici,in acest oras.

In aceste momente asteptam parca cu nerabdare moartea.Nu vedem o cale de evadare.

Acum pentru mine totul era inutil.Daca Justin nu mai era al meu eu nu mai am de ce sa traiesc..

Stateam trista si priveam melancolic pe singurul geam din camera inghesuita.Luna,zeita noptii stralucea asa de frumos pe panza neagra a cerului.

Era singura pe cerul negru ca abanosul si acele raze erau lacrimile sale pe care le revarsa din cauza singuratatii.

O intelegeam perfect.Eram singura ,lipsita de iubirea mea...Justin.

Cum am putut sa il ranesc atat?De ce am lasat orgoliul sa decida soarta iubirii noastre?...

Cat regret acum..Dar ma simteam atat de ranita din cauza ei....ea!De ce a venit?De ce mi l-a luat pe Justin?Era al meu....numai al meu! Și acum.... Acum rămâne decât să aștept să văd unde va ajunge această răpire.

Gândurile îmi treceau prin minte cu viteza luminii,și toate amintirile frumoase încercau să îmi apare un mic zâmbet pe față....

......................................

Justin

Eram în sfârșit singur. Jenna plecase la o prietenă de-a ei și eu am decis să rămân acasă. Perrie.... Oare ce face? Oare se gândește la mine acum?.... Dar până la urma de ce să mă gândesc la ea? Ea m-a rănit, m-a făcut să sufăr enorm și apoi am revăzut.o pe Jenna care a fost ca o consolare în acele momente...dar acum trăiesc cu ea numai pentru ca nu are locuință și familia ei nu mai există.... Nu exista iubire intre mine și Jenna chiar dacă așa am pretins numai pentru a o face pe Perrie să sufere exact cum a făcut și ea...nici acum nu înțeleg de ce m-a rănit dar voi afla!

Mă ridic dintr-o dată de pe canapea și m-am dus grabit să îmi iau telefonul din cameră.

O voi suna pe Amy. Ea sigur îmi va zice ceva legat de asta.

Urc grăbit scările și intru. Telefonul era chiar pe pat ...foarte bine pentru ca îmi lua destul să îl găsesc.

Iau în mâna telefonul și o apelez.

Eu: Amy!alo!
Nu auzeam voce și doar plânsul unei fete.
Alo,amy!!zic eu tare incat să mai audă

Amy: jus-tin....îmi zice ea abtinandu.se să nu mai plângă.

Eu:amy ce ai pățit? O intreb eu din ce în ce mai îngrijorat.

Amy: Justin..... Perrie...perrie a fost răpită! Spune ea începând din nou să plângă.

Inimă mi se oprise pentru cateva secude. Perrie ,singura persoană pe care am iubit.o acum era int-un mare pericol !! Și nu știam ce să fac,eram disperat. Simțeam cum șiroaie de lacrimi curgeau neîncetat pe obraji. Nu se poate așa ceva ! Nu,nu.... Nu Perrie !mai bine eu decât ea.

Pribs în nebunia mea abia dacă am observat ca amy vorbea la telefon.

Amy:Justin? Ești bine?

Eu:Acum vin la tine. Îi răspund eu ferm .

Am coborât în grabă scările ,am luat cheile și am urcat în mașină. Nu era multă lume la ora aia.

Off ,Perrie....nu trebuia să te laș,trebuia să accept și să nu te îndepărtez și mai mult de mine. Acum probabil ca suferi enorm ...dacă erai lângă mine nu s-ar gii întâmplat!! Zic eu înfuriat lovind cu putere volanul.

După 3 min am ajuns acasă la Amy. Ea deja mă aștepta în fața casei.

Fără să mai gândesc am ieșit din mașină și m-am oprit în fața ei plângând pe umărul ei. Știu ca nu e normal dar mă simțeam doborât ,simțeam ca nu am putere sa ai stau in picioare. Am suferit destul când nu o aveam lângă mine dar măcar știam ca e bine,însă acum când știu ca viatta ei e in pericol mă simt de parcă ar fi picat cerul pe mine.

Amy m-a luat în brațe și zicea:

Liniște.te Justin. O vom găsi .

Eu: nu mă voi opri până cand nu o voi găsi,amy. O iubesc prea mult.

Amy: știu ,justin. și ea te iubește. Mi-a zis.

Eu:Chiar?

Amy: da,Justin. Intotdeauna te-a iubit și a plâns și a regrat ațici cand a greșit. Dar hai în casă și îți voi povesti torul.

Am intrat amândoi în casă și ea m-a servit cu o cafea și a început să îmi povestească tot ce era în sufletul lui Perrie.

Ea chiar mă iubește. Și eu am abandonat.o. dar o voi găsi stiu asta.....

.................................................

Aceasta a fost o parte din acest capitol care va apărea spre sfârșitul cărții . sper să va placă și scuze ca nu am postat demult. O să scriu în continuare și dacă va place sau nu îmi puteti scrie. Scuze ca l-am pus așa de târziu. Va pup:*:* scuze daca există greșeli de ortografie dar am scris chiar acum capitolul.