The bad girl - IN CURS DE EDITARE

18.Totul a iesit la iveală

*Amy*

Fără să mai stau pe gânduri am ieșit din casă îndreptându.mă spre casa lui Perrie. Acum totul va ieși la iveală...

*Perrie*

Justin plecase să vadă cum se mai simte Zayn. Eu nu mai vroiam să merg și el m-a sfătuit să stau acasa.

Mă uitam la un serial pe care îl urmăream de ceva timp ,până când aud soneria. Cine putea să fie?

Mă ridic de pe canapeaua încălzită și deschid ușa.Era Amy.

Eu:Hei,Amy! intră te rog.

Amy:Mersi mult ,Perrie...spune ea pe un ton melancolic.

Nu era în apele ei. Ce-i drept de când s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Zayn se purta așa. Nu am avut timp aa discutăm. Fiecare era cu gândurile și frământările lui. Mergeam la școală numai ca să nu îmi cheme părinții la școală. Ei oricum erau plecați de o lună și nu vroiam să vină. Nu acum. Așa ca învățam numai la școală dar acasă nu puteam face altceva decât să mă gândesc la Zayn.

În fine... Amy intră în casă și îi fac loc pe canapea alături de mine, servind.o cu un ceai.

Amy:Multumesc, Perrie.îmi zice ea sorbind sacadat din ceașca cu ceai.

Eu:Pentru nimic. Mie mi-a făcut foarte bine și cred ca și ție la fel.afirm eu cu un zâmbet.

Amy a lăsat ceașca pe măsuța din sticlă și mi-a luat mâinile în mâinile ei.

Eu:Ce ai pățit,Amy? Ce s-a întâmplat? intreb eu îngrijorată.

Amy:Perrie.....Perrie ce îți voi spune poate ca ne va separa pentru totdeauna....

Eu:Nu....

Amy:Nu. Te rog, lăsa.mă să termin. Altfel vei regreta tocmai ce vroiai să spui....spun eu încercând să ma abtin din a nu izbucni în plâns. Perrie.....nu tu ești de vina pentru ce a pățit Zayn.

Eu:Ba d...

Amy:Nu,nu ești. Eu sunt. Cum ai auzit. Eu sunt de vina pentru ce a pățit Zayn. Înainte să i se întâmple toate astea vorbisem cu el despre ține și atunci....atunci i-am recunoscut ca sunt îndrăgostită de el. Apoi el a crezut ca din vina mea tu l-ai refuzat și te-ai întors la Justin. După a ieșit din casă și... Și apoi a făcut acel accident.termina ea cuvântul începând să plângă.

Nu puteam să cred. Amy m-a mințit tot acest timp și m-a făcut să cred ca eu sunt de vina. Și mai important nici măcar nu știam ca ea este îndrăgostită... Acum înțeleg atitudinea ei....

Amy:Iartă.mă te rog . știu ca sunt o prietenă groaznică și ca poate nu ma vei ierta dar măcar acum știi adevărul..... Îmi pare rău.îmi zice ea plângând în continuare.

Eu:De ce nu mi-a spus de la început? De ce mai lăsat să sufăr? Tu nu știi câte lacrimi am vărsat și cate coșmaruri am avut. Intr-o zi am vrut să imi iau zilele ,Amalia. Dar pe tine ce te interesa,asa-i?

Amy:Nu zice asta,te rog..zice ea plângând din ce mai tare.

Eu:De ce să nu o zic ,Amalia? Parcă nu ar fi adevărat.... Nu pot să cred ca ai făcut asta. Nu pot să cred ca mai lăsat să sufăr atâtea zile. Nu ti-a păsat de mine....

Amy:Perrie te rog ,iartă.mă....mă implora ea luandu.mi mâinile.

Dar îmi retrag mâinile,îmi șterg lacrimile și ma ridic în picioare.

Eu:Cred ca ar trebui să pleci...

Ami nu mai scoate nici un cuvânt și pleaca la fel de supărata cum a venit ....

M-am asezat inapoi pe canapea și am început să plâng dar nu pentru mult timp. Probabil ca nu mai am lacrimi să plâng. Și încet ,încet am adormit,lăsând durerea la o parte.

*Justin*

Acum am ieșit din acel spital. Zayn tot nu se trezea și nimeni nu putea să facă nimic. Mă gândeam numai la Perrie și la cât de mult suferă.... Oare acum ce face?

Ca să mă asigur ca e bine am luat telefonul și am sunat.o.

Însă nu răspundea. Oare ce s-a întâmplat?

M-am urcat repede în mașină și am pornit spre casa cu cea mai mare viteză.

Mă temeam pentru viața lui Perrie. Era atât de afectată încât putea să își curme zilele..

În câteva minute am ajuns acasă la Perrie și am intrat grăbit pe ușă.

Mă pregăteam să o strig însă am văzut.o dormind pe canapea.

M-am dus încet ,încât să nu o trezesc lângă ea. Dormea ca un îngeraș. Parea liniștită.

Off....Oare când se va termina acest calvar?

Am sărutat.o încet pe frunte și m-am dus să îmi fac de mâncare.... Ce-i drept eram lihnit și mie nu îmi place deloc mâncarea de la spital.

....................................................

Am terminat și acest capitol. Știu ca nu e lung dar următoarele poate vor avea mai multă acțiune.

Nu uitați de concurs!!:*:*