- vă spun cu mâna pe inimă că acesta e capitolul meu preferat.
chronophobia - teama de trecerea timpului.
O S Ă P T Ă M Â N Ă.
Trupul meu plânge pentru tine, micuță stea. Strălucirea ți-a pierit şi a dispărut în abis. Eşti rece, iar sângele ți-a înghețat în vene. Nu suport să văd cum dispari printre degetele mele.
Mă-ndepărtez de patul ce ți-e casă de şapte zile nenorocite pe care le-am îndurat în sânge propriu şi picioarele o iau la goală spre micul aparat ce m-a ținut în viață.
Fisele îmi scapă printre degete şi simt cum totul merge prost în această lume distrusă de iubire. Iubeam universul, până te-a distrus şi pe tine, micuță stea.
Gust aroma amară a fericirii şi tuşesc din cauza fricii ce îmi stă în gât. A trecut atât de repede această săptămână plină de cruzime şi lacrimi, încât mi-e frică. Timpul te va lua cu el, spre întuneric, iar inima mea va pieri odată cu a ta.
D O U Ă S Ă P T Ă M Â N I.
Durerea mi-a devenit amantă şi trăiesc cu ea iubiri de-o viață. Inima-mi e moartă de paisprezece zile ce au înghețat în timp. Dar trupul tău tot inert a rămas peste aşternuturile albe.
Ieri ai dat un semn. Degetele tale s-au mişcat, cerând ajutor. Am sărit din scaunul ce-mi prindea corpul când ceda şi am strigat fericit, dar ochii tăi tot închişi au rămas, iar inima ta tot îngheață sub sânge.
T R E I S Ă P T Ă M Â N I.
Doctorii vor să renunțe la viața ta, micuță stea. Te rog, arată-le puterea. Arată-le că doar trupul ți-e inert şi că inima-ți bate cu viteză pentru a atinge viața.
Îți mai dau doar două zile la dispoziție să le arăți imposibilul. Arată-le că nu eşti o simplă stea. Arată-le că poți străluci mai tare decât însuşi luna.
P A T R U S Ă P T Ă M Â N I.
Te-au deconectat de la aparate în urmă cu exact patru zile. Încep să cred că mă înşeli cu Timpul în persoană şi i-ai dăruit acordul să zboare pe lângă mine, precum nisipul dintr-o clepsidră spartă.
Acum eşti acasă, în patul tău, cu aparate noi de la unchiul Stuart ce te iubeşte la fel de mult ca şi mine. Te rog, micuță stea, părăseşte Timpul, părăseşte-mi teama şi vin-o spre mine.
C I N C I S Ă P T Ă M Â N I.
Azi Rain mi-a făcut ochi dulci. Am invitat-o la o cafea cu lapte la localul din colțul străzii.
Nu mă înțelege greşit, micuță stea, dar tu ai dispărut din viața mea. Strălucirea ta mi-a rupt inima şi i-a dăruit-o Timpului. Acum îi aparține lui şi îi sunt recunoscător că mi-a dat-o înapoi prin Rain.
Ş A S E S Ă P T Ă M Â N I.
Încă dormi sub aşternuturi albe, dar inima mea s-a vindecat de teamă şi durere. Sunt fericit aşa cum sunt, defect şi distrus, lângă Rain.
Sper ca tu şi Timpul să fiți fericiți împreună, draga mea Star.
CITEȘTI
Twenty stars in the sky
Short Story// am să o editez cândva // © copyright Diana - all rights reserved 2015-2016 cover by @xenomorphius #33 în proză scurtă, 12.01.2016.