Twenty stars in the sky

Unsprezece stele

asthenophobia - teama de slăbiciune.

Am simțit focul ce ardea în centru inimii tale. Am simțit plămânii ce strigau după oxigen şi se înecau în dioxid de carbon. Privirea-ți pierdută era ațintită în gol şi încercam să îți prind fiecare stea căzută.

Te descompui în mii de luminițe şi apoi suflii peste flacăra vieții. Oh, Sky, inima mea îți aparține. Cum ai putut crede că sunt vrăjită de stele colorate?

Capu-mi joacă într-un ritm lent şi surâd în liniştea mormântală. Privirea ți se-ndreaptă spre fața-mi plină de picături de ploaie şi te uiți confuz pe moment. Apoi gândul că râd de tine ți-a deschis ochii şi furia a înflorit în spatele pleoapelor.

- E ceva amuzant? întrebi țâfnos.

- Sky, şoptesc. Nu am să plec niciodată.

- Minciuni, ai spus.

- De ce ți-e teamă să recunoşti?

Oceanele ți se tulbură şi te uiți pierdut spre iarba deasă. Arunci două picături de ploaie şi le spargi de firele lungi. Ştiai că spun adevărul, dar dragule, nu te mai înțeleg.

- Nu îmi plac slăbiciunile, ai răspuns în cele din urmă.

- Mă consideri o slăbiciune? am întrebat.

M-ai privit timp de treizeci şi una de secunde, iar inima şi-a oprit bătăile bruşte. Acum se sufoca în adâncul oceanelor.

Zâmbeşti trist şi inima-mi tresare în cutia toracică. Tânjeam după un zâmbet de al tău, după fluturii pe care îi aruncă spre cer, după razele de soare care răsar în inima-mi înghețată.

- Consider că iubirea pe care ți-o port e o slăbiciune.

Vântul m-a lovit şi am încercat să prind o bucată din inima care zbura acum spre tine. Dar eşuez lamentabil şi îmi arunci sentimentele în abisul dintre două galaxii. Simți presiunea ce îmi apasă trupul şi îți întorci privirea pentru a evita dezastrul creat.

Cedez sub razele lunii şi mă arunc spre cer. Speranța-mi moare şi îmi dau seama cât de mult ai suferit. E doar vina mea şi, dragule, îmi pare atât de rău.

- Îmi pare rău, şoptesc.

Picioarele-mi pornesc în direcția opusă ție şi lovesc o piatră ce zăcea pe jos. Urăsc viața şi ştiu că şi tu. De ce nu putem să o urâm împreună?

Trupul tău se izbeşte de al meu şi pentru un moment simt că zbor. Simt că sunt o adevărată stea pe un cer senin. Îmi strângi inima şi-mi încălzeşti plămânii înghețați.

- Sunt un prost, mi-ai şoptit în ureche. Iartă-mă.

Te strâng atât de tare, încât încheieturile mi se albesc. O iei ca un răspuns afirmativ şi îmi capturezi petalele în gustul dulce al iubirii.

- Te iubesc, Star, şopteşti şi mii de fiori îmi traversează trupul mort.