Optsprezece stele

67 25 6
                                    

atephobia - teama de ruină.

CINCI ZECI ŞI DOUĂ DE SĂPTĂMÂNI DE LA ACCIDENT.

Am fugit cât de repede mi-au permis picioarele rănite, micuță stea, căci doctorii au anunțat învierea ta. Inima-mi ieşea din piept pentru a ajunge înaintea corpului şi striga mulțimii ce străbătea strada.

Erai din nou în patul cel alb, cu acelaşi chip angelic şi aceleaşi cearcăne purpurii. Am trecut zidurile ce-mi opreau fericirea şi te-am cuprins în brațe.

- Sky, ai şoptit, iar vocea ta-mi creea ecouri în cutia craniană.

- Te-ai întors, am şoptit la rându-mi.

Inhalez parfumul dulcei revederi şi îți mângâi spatele gol. Zâmbeşti pe pielea mea şi suspini.

- Nu am plecat niciodată.

Mintea mi s-a tulburat şi am zărit chipul lui Rain prin ceața ce-şi făcea loc singură. M-am îndepărtat şi am privit în gol cum trupuți paralizează, inima-ți moare în piept şi mă priveşti cu ale tale galaxii.

- Nu mă mai iubeşti, afirmi.

Inima mea s-a rupt, micuță stea. S-a rupt acum mult timp în urmă, când genele-ți atingeau obrajii şi visele-ți zburau libere.

- Relația noastră e o ruină a ceea ce a fost cândva.

Buzele ți se strâng într-o linie continuă şi ştiu că îți reții lacrimile din căderea liberă spre cer. Îți fereşti privirea şi priveşti peretele alb. Pumnul tău loveşte aşternuturile şi inspiri acut aerul mult prea dens.

- Mi-e frică, ai spus.

Reacția ta m-a surprins şi te-am privit perplex. Picături de ploaie curgeau pe chipul tău şi ştiu că îți rupeai singură sufletul pentru a-ți reface inima.

- De ce?

- Ruinele se dărâmă în cele din urmă.

- Ai dreptate, dar prietenia noastră va dura o eternitate, ți-am spus.

- Nu e asta, Sky! te-ai răstit. Cum putem fi prieteni, când iubirea e încă prezentă?

Cuvintele mi s-au blocat în gât şi valuri sângeii curgeau din inima-mi rănită de acest adevăr. Rain era prezentul meu acum, micuță stea. Trecutul e făcut pentru a rămâne în urmă.

Şi am fugit, iubito. Am fugit ca un laş spre ceea ce eu consideram fericire. Dar era o fericire pierdută de mult în durere.

Cum îți puteam uita chipul, când fiecare stea îmi urmărea trecutul?



Twenty stars in the skyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum