Twenty stars in the sky

Ultima stea

eleuthrophobia - teama de libertate.

M-ai urmărit prin întuneric şi mi-am oprit instinctul de a mă întoarce la auzul vocii tale. Lacrimile mi-au preluat controlul de sine şi acum sunt un haos printre atâtea mulțimi de inimi ce-şi lovesc stăpânii.

M-am oprit două secunde pentru a privi luna şi am ajuns la concluzia că râdea de mine. Avea zâmbetul pe buze, sunt sigură. E una de-a ta, iubitule.

Acea secundă de neatenție te-a adus mai aproape de mine şi mi-ai cuprins cu grijă coatele, din cauza sticlei din care eram alcătuită. Mi-ai şters lacrimile şi mi-ai tulburat galaxiile cu ale tale oceane mult prea adânci pentru a-mi permite să respir.

- De ce? am întrebat sleită de toate puterile.

Îți simțeam mila, întinzându-se spre mine, cuprinzându-mă cu brațele şi plângând pe pieptul meu. Îți simțeam mila cum adoarme lângă a mea inimă.

- E mai bine aşa.

Minciuni. Atâtea minciuni. Lumea aceasta e o minciună continuă, cu ochii sclipitori, zâmbete mărețe şi dinți perfecți, bucle arămii şi buze dulci. Eşti creat din perfecțiune, dar minciuna ți-a ros trupul şi l-a făcut mai imperfect decât puteai fii tu vreodată, iubire.

- Ți-am dat libertatea de a-ți găsi fericirea.

- Eram fericită! am strigat.

Şiroaiele de lacrimi mi se întipăreau în hanoracul negru pe care îl purtam, treceau de piele şi înconjurau inima, contopindu-se cu particulele de sânge. Sunt drogată cu lacrimi şi durere, dragule, iar inima mea moare sub stratul de lacrimi ce o acoperă.

- Eşti liberă să faci ce vrei, mi-ai spus.

Am surâs şi capul mi se mişca haotic în dezaprobare.

- Nu vreau să fiu liberă! am strigat din nou.

Te-ai dat un pas în spate şi m-ai privit uimit. Credeai că sunt un animal pe care-l țineai captiv, obligându-l să te iubească? Oh, nu, dragule. Inima mea era dependentă de a ta. Am rămas pentru ca te iubeam. Am rămas pentru că viața mea era mult prea monotonă în lipsa ta. Eram drogul tău, dar ai luat o supradoză şi-ai lăsat iubirea să moară.

- De ce nu? ai întrebat.

- Mi-e frică, ți-am zâmbit şi ştiam că mă credeai o psihopată.

Te-ai apropiat şi ai diminuat distanța dintre respirațiile noastre. Inima a început un maraton nebun ce avea un singur rezultat: moartea. Mâinile tale-mi cuprindeau talia şi m-ai lipit de trupul tău mult prea cald pentru temperatura glaciară de afară. Ți-am simțit mirosul de lavandă îmbibat în tutun şi am ştiut că ai ales să îți uşurezi moartea.

Mi-ai ridicat mâna împreună cu a ta, împletindu-ne degetele într-un infinit ce nu putea fi despărțit. Buzele ți s-au lipit de fiecare falange şi trupu-mi tremură sub stelele ce ne privesc. Acum, luna plânge pentru infidelitatea ta.

Ai tratat la fel şi cealaltă mână şi te-ai întors spre chipul meu. Mi-ai sărutat obrajii străbătuți de lacrimi, fruntea şi apoi pleoapele mult prea grele. Te-ai oprit la trei centimetri de cele două petale de trandafiri ce îmi înfloreau pe chip şi degetele tale mi-au atins plăpând colțurile gurii.

Ne-ai împreunat respirațiile într-un întreg şi m-am topit sub parfumul tău şi gustul de tutun ce-ți era prezent pe buze. În acest moment, inima mea ştia că îți luai adio. Ştia că va fi ultima dată când îți gustam buzele, ştia că va fi ultima dată când îți voi simți trupul şi va fi ultima dată când ochii tăi îi tulburau pe ai mei.

Şi ai fost cel mai egoist om de pe pământ în acel moment. Nu ți-a păsat că îmi calci inima, nu ți-a păsat că îi calci inima lui Rain.

Te-ai desprins de ale mele buze şi m-ai privit trist pe sub gene. Mi-ai zâmbit în colțul gurii şi mi-am dat seama că nu am iubit un înger căzut, ci un demon în toată firea. Ocupația ta principală, dragule, era distrusul sentimentelor, sfărâmarea inimilor victimelor tale.

- Nu ar fi corect dacă ți-aş spune adio, dragă Star. Am să-ți spun pe mai târziu.

Am căzut la pământ şi mi-am cuprins torsul cu brațele. Ştiam că era un adio. Ştiam că ai să dispari din viața mea la fel de furtunos precum ai apărut.

Ştiam că acela era ultimul nostru sărut.

- Știu că vreți să mă omorâți, dar promit că mă revanșez.