Twenty stars in the sky

Treisprezece stele

filophobia - teama de a fi iubit.

Mi-am dat seama, într-un final, că nu-ți era frică de cer, micuță stea.

Cerul plânge pentru tine când eşti tristă, îți venerează frumusețea în momentele de glorie, te atinge când mori şi te mângâie când trăieşti.

Dar ție ți-e frică de acele picături de viață ce cad fără oprire din cer, ți-e frică de atingerea sa. De atingerea mea.

Dar micuță stea, tu eşti cântecul pe care mintea mea l-a cusut cu fire aurii de inimă. Eşti o melodie tristă ce nu mi-o pot scoate din cap. Aş dansa pe ritmul vieții tale pentru o eternitate.

Opreşti chitara, pianul şi vioara şi vocea-ți rosteşte cuvinte mute în fuga ta disperată. Fugi de iubirea pe care ți-o port. Fugi de mine.

Te urmăresc până unde cerul sărută pământul şi te prind în brațele mele. Oh, micuță stea, lacrimile tale se potrivesc atât de bine cu ale mele. Se sărută, se ating, se descompun în particule microscopice şi se adună într-un întreg omogen. Se contopesc.

Arunc iubirea departe şi-ți propun prietenia, dar refuzul tău mă loveşte-n față şi echilibru-mi joacă feste.

- Doar pielea desparte iubirea de prietenie, mi-ai spus. E un strat mult prea subțire.

- Eu îl văd ca pe un zid, am ripostat.

Ochii ți se-nchid şi capul îți joacă cel mai lin dans. Îți aud surâsul şi corpu-mi se distruge începând cu inima.

Cum puteam, micuță stea, să-ți străpung pielea şi să-ți smulg iubirea? Nu era tocmai o operație simplă.

Te-ai oprit în loc şi ai privit cerul. O explozie de lumini au străpuns văzduhul şi atunci am ştiut amândoi. Am ştiut că e timpul unui nou început.

Picioarele ți s-au întors spre a mea ființă şi m-ai privit cu zâmbetul pe buze. Ştiai la fel de bine că un nou început înseamnă sfărşitul la ceea ce am fost cândva. Sfârşitul atâtor amintiri şi clipe de glorie. Sfârşitul atâtor sentimente greşite sau corecte, a tuturor inimilor moarte şi vii.

Sfârşitul iubirii noastre.