Volumul II: Iartă-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 6 - O altă problemă pe cap

Capitolul 6 - O altă problemă pe cap

✽

JOSEPH

- Cum a aflat presa despre asta? o întreb pe Sarah, arătând către revistă și arcuindu-mi o sprânceană. Sunt sigur că ea are de a face cu secretele pe care presa se pare că le-a descoperit.

- Azi-noapte am fost înconjurată de multe persoane, fotografi și jurnaliste. Nu aveau cum să nu ne vadă împreună... Doar știi cum sunt cei de la revista "Inima", spune dând din umeri în timp ce se apropie de mobilă și ia în mână o fotografie unde apăr eu și familia mea. Ce familie fericită! exclamă și pot să simt falsitatea din vocea ei. Pune fotografia înramată la loc și mă privește.

- Sarah, crezi că sunt prost? o întreb, ridicându-mă de pe scaun și dând cu pumnii în birou.

- Nu știu despre ce vorbești, Nicholas, spune făcând pe victima și ducându-și mâinile la piept.

- În niciun moment din viața mea nu am arătat dragoste față de tine, nici măcar nu ai un inel de logodnă. E imposibil ca presa să fi inventat așa ceva de una singură, i-am spus, arucându-i revista în brațe. Tu ai fost, așa-i?

- Oh, Joseph Nicholas White... Mă simt jignită văzându-te cum crezi asemenea lucruri despre mine.

- Nu mă interesează nici cât negru sub unghie cum te simți, am scuipat cuvintele nervos.

- Nicholas, ar trebui să te obișnuiești, îmi zice, apropiindu-se de mine pentru a-și lua geanta. Vrei sau nu, o să fii tată și eu mama, o să fim pentru totdeauna împreună, replică prinzând geanta și plasându-mi un sărut pe buze. La revedere, iubire!

A ieșit din biroul meu.

Trec aproximativ zece secunde până încep să reacționez, în fața acelui gest neplăcut. Este prima dată când Sarah are curajul să se apropie atât de mult de mine, să mă sărute. Doar mica atingere a corpului său de a meu, mă face să vărs.

De ce am acceptat propunerea lui Sarah? După moartea tatălui meu, acum șase luni, Sarah a aflat că era gravidă. Copilul este al tatălui meu. Desigur că nu am acceptat pentru ea, viața ei nu mă interesează deloc. Ceea ce nu vreau e că micuțul, fiului lui Williams, să crească fără tată așa cum am făcut-o eu până la cinci ani. Atunci a fost când mama s-a căsătorit cu Williams, protejându-mă ca pe propriul său fiu, dându-mi numele lui de familie.

Am acceptat să recunosc copilul ca fiind al meu, așa i-aș reîntoarce favoarea tatei. Îi voi oferi numele meu de familie, o să fie un White în plus. E unicul mod de a fi moștenitor, mai ales acum când Williams este mort și nici el n-a știu că va fi tată înainte să-și ia adio de la această lume.

Când am luat acea decizie, eram în acel moment din viața mea în care mă negam să iubesc. Nu cunoscusem nici o femeie care să mă iubească pentru ceea ce sunt, toate priveau portofelul și numele de familie. Poate reușea câte una să mă mintă frumos, dar la final comitea o greșeală care mă făcea să deschid ochii și s-o alung din viața mea. Dar toată acea fază de negare s-a oprit când am cunoscut-o pe ea, pe Natalie. În ea am găsit ceea ce căutam, poate par un nebun romantic, dar m-am îndrăgostit la nebunie de ea într-un timp atât de scurt... Acum îmi doresc o viață alături de femeia care mi-a furat inima, dar înainte de toate trebuie să găsesc un mod de a soluționa tot nodul acesta în care sunt băgat și să-i recâștig încrederea, să mă ierte.