Volumul II: Iartă-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 13 - Joseph vs Charlie

Capitolul 13 - Joseph vs Charlie

✽

Am intrat în bucătăria apartamentului meu, puţin somnoroasă şi frecându-mi ochii obosiţi. Tălpile goale atingeau uşor gresia rece, făcându-mă să mă trezesc mult mai repede decât obişnuiam s-o fac. Imediat ce ochii mi se deschid bine, îl observ pe Charlie aproape dezbrăcat, pregătind micul dejun. Nu am putut evita să nu râd în faţa imaginii pe care o aveam în acel moment. Îmi aducea aminte de acele fotografii care circulau pe net, cu acei bărbaţi buni făcând mâncare în doar o pereche de boxeri. Acum am şi eu unul în propria mea bucătărie.

- Bună dimineaţa, îl salut în timp ce îmi întindeam braţele pe deasupra capului meu şi fără să-mi dispară zâmbetul acela plin de satisfacţie de pe faţă.

- Ei! strigă întorcându-se către mine. Bună dimineaţa! Cum te simţi? întreabă în timp ce se apropie de mine, plasându-mi un sărut pe obraz.

Cu spatele arăta beton, dar cu faţa la mine m-a lăsat fără respiraţie. Un aer plin de seducţie şi frumuseţe pluteşte în jurul nostru. Ce păcat că este gay!

- Mai bine, corpul nu mă mai doare atât de mult, zic şi îmi dau câteva palme uşoare peste bulane, pentru a-l chema pe Lon.

Căţelul meu era foarte ocupat cu mâncarea pe care i-o furnizase Charlie. Lon a trecut olimpic pe lângă mine, în timp ce căra două sau trei oase în gură. În acel moment, pentru el, nu mai exista nimeni altcineva înafară de el şi oasele lui delicioase.

- Cred că astăzi voi putea merge la muncă, zic în timp ce îl urmăresc pe Lon cu privirea.

Revenindu-mi în fire, am mers către frigider pentru a-mi lua ceva de băut. Maţele mele dădeau de înţeles că nu le convine prea mult mirosul exchisit care plutea prin bucătărie. Am pus mâna pe cartonul micuţ plin cu lapte şi am închis imediat uşa frigorificului. Am deschis uşa dulapului şi am scos marea cană în care obişnuiam să îmi servesc cerealele în fiecare dimineaţă. Cele două cuvinte întipărite pe cană, mă făceau să zâmbesc de fiecare dată; "Fii fericită". Am turnat puţin lapte în ea.

- Dar Ana? m-am interesat în timp ce îmi băgam cana în microunde. Am pornit temporizatorul şi l-am setat la patruzeci de secunde.

- Şefii ei au chemat-o pentru a vorbi cu ea, zice Charlie în timp ce îşi întindea unt pe felia de pâine prăjită.

- Oh... Ceva important?

Era ciudat că o chemaseră şefii ei. De când a intrat la firmă niciodată nu au chemat-o pentru nimic. Întotdeauna când trebuia să o întrebe ceva sau aveau o anumită treabă cu ea, discutau cu cei mai mari şi o anunţau printr-un telefon ce trebuie să facă, dar niciodată nu s-a întâlnit cu şefii cei mari.

- Nu ştie, dar sperăm că nu, zice întorcându-şi faţa către mine şi privindu-mă cu jumătate de zâmbet pe chip.

Am început să mă holbez iar la el. M-am apropiat mai tare de el, inclinându-mă peste masă şi am atins umflătura de pe mandibulă. Charlie a gemut uşor de durere şi s-a tras înapoi pentru a nu-l atinge iar.

- Cum s-a întâmplat? am întrebat în timp ce menţineam privirile fixate unul pe celălalt. Spune-mi! i-am ordonat.

- Serios, nu prea contează, zice şi îmi prinde mâna întra sa, ducându-mi-o la chipul lui.

- De ce nu vrei să-mi spui? am întrebat deranjată. Nu înţelegeam de ce nu voia să îmi spună şi de ce îmi tot ascundea acel lucru extrem de important.