Volumul II: Iartă-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 12 - Știrea bombă

Capitolul 12 - Știrea bombă

✽

- Ce faci? îl întreb înconjurându-i gâtul cu brațele pe la spate.

Joseph era așezat pe scaunul din camera de zi, în fața calculatorului său.

- Muncesc doar, spune şi văd în privirea lui că aşa este. Are ochelarii atârnaţi de vârful nasului şi îşi mişcă ochii de colo-colo citind rândurile acelor tabele plictisitoare. Bună dimineaţa, zice întorcându-şi capul către mine şi sărutându-mi obrazul. Ai dormit bine? mă întreabă.

- Mai bine ca niciodată, îi zâmbesc apropiindu-mă de el şi lipindu-mi obrazul de al său.

Am fost întrerupţi din cauza unor lovituri în uşa camerei, ambii ne-am speriat şi am privit spre acea direcţie.

- Room-service! exclamă de pe partea cealaltă.

- Ar fi trebui să fie micul dejun, spune Joseph şi se ridică. Trebuie să îţi vorbesc despre ceva foarte important acum, zice serios. Rămâi aici, îmi sugerează, iar eu îl ascult. Mă sucesc către scaun şi mă aşez acolo unde stătuseră el. Eram curioasă să ştiu despre ce este vorba, oare are de a face cu ceea ce am auzit atunci? Îmi va spune despre conversaţia lui?

În timp ce Joseph lua micul dejun de la acea cameristă, eu am profitat de moment pentru a naviga câteva secunde pe internet. Voiam să văd ce se mai întâmplă în lume, pentru că de când sunt cu Joseph, uit de realitate, mă concentrez numai pe el.

Am minimalizat programul cu tabeluri, lăsând la vedere browserul ce părea a fi deschis deja. Inima mi s-a oprit în loc când am văzut acea fotografie. Eram noi doi, fotografiaţi de la depărtare, dar nu se vedeau feţele noastre. Doar pe Joseph l-au recunoscut şi ieşeam de la spital, alături de Pamela. De ce avea Joseph acea fotografie?

Am minimalizat din nou acea fereastră şi în ochi mi-a sărut textul ce era afişat pe întreaga pagină de ziar online. Corpul meu s-a congelat la propriu când mintea începea să citească de una singură acele rânduri îngrozitoare.

"Nicholas Joseph White însoţit de o necunoscută.

Joseph White, recent numit director general al lanţului hotelier Majestic, a fost văzut însoţit de o necunoscută la ieşirea din spital, după accidentul pe care l-a avut acum câteva zile. Un Porshe Panamera s-a dezmembrat după ce s-a lovit puternic de o altă maşină, în centrul New York-ului.

Ambii erau însoţiţi la rândul lor de mama lui, Pamela Camps.

Între timp, nu am văzut-o pe nicăieri pe logodnica lui, Sarah Castilla şi viitoarea mama a copilului său.

Cine o fi acea fată?"

- Natalie, ai văzut deja, nu-i aşa? întreabă Joseph îngrijorat.

Am ridicat privirea pe deasupra laptop-ului, regăsindu-mă cu chipul lui încordat. Purta o pereche de pantaloni albi, iar pe tava din mâinile sale erau aşezate farfurioare cu mâncare şi câteva pahare de suc de portocale.

- Da, îi zic cu vocea tremurându-mi. Despre asta voiai să îmi vorbeşti? întreb în timp ce încerc să îmi ţin lacrimile la locul lor, însă şiroaie mari de picături sărate mi se adunau în colţul ochilor. Nu voiam să fiu faimoasă şi nici să mă bag în familia lor falsă. Joseph s-a apropiat de birou, lăsând tava pe marginea lui şi şi-a tras un scaun pentru a se aşeza lângă mine. De când şti? l-am întrebat strângându-mi pumnii, pentru a nu plânge. Ştiam răspunsul la întrebare, dar voiam să mi-o spună el. Acum tot ce am auzit aseară a căpătat sens.