Volumul II: Iartă-mă (FINALIZATĂ)

Capitolul 8 - Din nou cu tine.

Capitolul 8 - Din nou cu tine

✽

Am rămas în spital atât timp cât a făcut-o și Joseph. Desigur că nu m-a lăsat să plec. Îi era teama ca nu cumva să îl abandonez iar. Nu voia nici măcar o secundă să mă lase. Îi spuneam că avem nevoie la baie, dar el îmi răspunea "Nu mă deranjează dacă faci pe mine".

Probele care i-au fost făcute au ieșit bine. A scăpat cu bine, iar capul îi este odihnit și rana tocmai i s-a închis. Mi-a luat ceva timp să îi spun despre faptul că trebuie să mă întorc la muncă, nu voiam să am probleme cu cei de le hotel. Jospeh îmi repeta de atâtea ori că dacă dădea un telefon se rezolva, că am ajuns să aud numar ring-ring-uri prin cap. Era mult mai preocupat pentru bine decât pentru sine.

Ultimul lucru pe care mi-l doream e să se afle despre relația noastră, chiar dacă nu o pot numi așa. În ciuda faptului că mi-am negat întotdeauna să o numesc așa, acum sunt obligată într-un fel sau altul s-o fac.

- Chiar trebuie să pleci? mă întreabă pentru a mia oară în timp ce eu pregăteam micul dejun.

- Joseph, ți-am mai spus de un milion de ori, trebuie să mă întorc, i-am spus punând farfuria cu clătite în fața lui și un pahar cu suc de portocale. Joseph era așeza pe unul dintre scaunele din stânga mea.

- Dar..., se plânge.

- Niciun dar, cât pot de repede o să iau un taxiu ca să merg la serviciu, i-am spus așezându-mă lângă el.

A tot insistat zilele astea să rămân în apartamentul lui, pentru că era mult mai aproape de spital, dar am preferat să merg acasă la Charlie. Nu mi se pare corect să îl las singur după tot ajutorul pe care mi l-a oferit când l-am lăsat pe Joseph în Madrid.

Am încercat să vorbesc cu Charlie. Atitudinea lui de seara trecută mi-a lăsat un gust amar, dar de câte ori încercam s-o fac și să-i explic, e să lua cu altceva. Ba privea telefonul, ba își găsea ceva de făcut... Așa că am lăsat-o baltă. O să-i treacă odată și odată.

Cât Joseph a stat în spital ne-am confesat sentimentele unul altuia. Aveam nevoie să știu ce a simțit cu adevărat, acum că se calmaseră apele între noi. El mi-a explicat totul. Mi-a confesat că Pamela e mama lui, ceva care deja presupusesem. Acel aspect nu m-a deranjant, pentru că deja nu mai conta atât de mult. Mi-a spus că nu voia să îmi zică ca să nu mă sperii, dar el era foarte încântat de relația noastră dat fiind faptul că mama lui era a doua femeie importantă din viața lui. Voia să mă cunoască pentru că îl înnebuneam.

Mi-a explicat adevărata relația cu Sarah, cea care nu prea a fost acceptată de Pamela. Acum îmi pare rău că mi-am creat propriile mele concluzii despre toată acea situație. Mi-am promis mie însumi că n-o să mai iau decizii pripite niciodată. Începând de acum o să fac față greutăților alături de el fără să fug.

El, din partea mea, a primit câteva detalii importante din viața mea. Părinții mei, David, infernul pe care l-am trăit alături de el, vizita pe care i-o făcusem surorii mele, cum am scăpat a doua oară de el și incercarea mea de a mă sinucide.

- Nu trebuie să îți fie frică... Cât timp ești lângă mine, n-o să pățești nimic, mă lămurește mângâindu-mi capul și sprijinindu-se de umărul meu. N-o să permit nimănui să te rănească.

Am stat cu el tot timpul, desigur atât cât mi-au permis asistentele. Nu voiam să las să-mi scape nici măcar o secundă. Într-o zi și jumătate ne-am cunoscut mai mult decât pe durata „relației" noastre.