Imaginea din oglindă (În curs de editare)

Capitolul 20 - Condoleantele mele!

CAPITOLUL 20 – CONDOLEANTELE MELE!

Cameroon astepta doar de cateva minute pe scaunul din sala de asteptare, insa acele minute pareau a fi ore. Imediat cum ajunsesera la spital, asistentii au luat-o si au dus-o in sala de operatie, iar de atunci nu stie nimic de starea ei.

Acesta statea pe scaun, cu mainile pe genunchi si fata in palme. Nu suporta gandul ca Jane ar putea sa nu supravietuiasca operatiei. Spera ca glontul sa nu fie atat de jos incat sa ii afecteze uterul si sa intervina alte complicatii. Spera ca acel glont sa nu fi strapuns prea mult trupul ei firav, dar stia ca asta era practic imposibil.

Jane se aruncase in fata glontului pentru a il salva pe Alexander. Atat de mult il iubesti? Se intreaba el, insa imediat isi alunga acest gand din minte pentru ca tot ce conta acum era Jane si ca starea ei de sanatate sa fie una buna.

Nu putea permite ca in aceste momente, cand Jane avea nevoie de el sa ii fie alaturi, gelozia sa il cuprinda. Cu toate ca atunci cand Alexander spusese paramedicului ca el este sotul ei, gelozia il cuprinsese si voia sa ii traga cativa pumni.

Se intrebase cum dupa ce o jignise avea tupeul sa spuna ca ii este sot. Atunci cand o vazuse in bratele lui, reactionase ca un animal turbat, nu mai gandea limpede, ci se lasase condus de gelozie. Totusi, o intrebare care nu ii dadea pace era daca Alexander o iubea de ce se comporta asa cu ea?

Sirul gandurilor lui a fost intrerupt de Alexander care intra in incapere, uitandu-se disperat in stanga si in dreapta. Cameroon stia ca pentru Jane trebuia sa lase totul de-o parte si sa uite macar pentru cateva minute de rivalitatea dintre ei doi pentru inima blondinei.

-Alexander, spuse Cameroon inainte ca brunetul sa mearga la una dintre asistente sa intrebe de starea blondinei.

Alexander isi intoarce privirea spre barbat si isi suprima dorinta de a-si da ochii peste cap, apropiindu-se de el, intr-un final.

-Stii ceva de starea lui Jane? Intreaba brunetul, iar Cameroon putea vedea cu usurinta ca Alexander arata groaznic, parea obosit atat fizic cat si psihic, iar hainele patate de sange nu faceau decat sa accentueze acest fapt.

-Au bagat-o in sala de operatie imediat cum am ajuns, marturiseste Cameroon, un oftat prelung scapandu-i printre buze. Ar trebui sa mergi acasa sa te odihnesti, ii sugereaza barbatul privindu-l cu ochii sai albastri patrunzatori.

-De ce? Ca atunci cand se va trezi sa te vada langa ea, iar eu sa fiu idiotul pentru care si-a riscat viata si nu e acolo langa ea? Vrei sa culegi tu toti laurii? Maraie Alexander printre dinti, inclestandu-si pumnii.

-Aici nu mai e vorba de cine inseamna ce pentru Jane sau care o iubeste mai mult. Acesta nu este un joc, Alexander. Starea lui Jane e critica si nu se stie daca va supravietui operatiei, ii tipa Cameroon in fata, lovind cu pumnul peretele din spatele sau.

-Va supravietui, evident ca va supravietui, spune Alexander sigur pe el.

-Toti vrem asta, sopti Cameroon incercand sa se calmeze. Mi-a luat doi ani de zile sa realizez ca Jane inseamna totul pentru mine. Chiar daca dupa ce am rupt logodna cu ea si am parasit-o mi-am dat seama ca am facut o greseala, atunci cand am auzit ca a murit am stiut ca inca o iubeam, inca o iubeam mai mult decat orice. Cred ca nu era zi in care nu ii vizitam mormantul, continua el sa spuna desi stia ca poate pe Alexander nu il interesa ceea ce el simtea. Ii duceam florile ei preferate in fiecare zi, desi cele aduse cu o zi inainte nu se ofilisera. Stateam in genunchi in fata mormantului ei, rugandu-ma lui Dumnezeu sa mi-o aduca inapoi, iar acum am avut-o pentru cateva minute in bratele mele si de aceasta data este posibil sa o pierd pentru totdeauna.