Imaginea din oglindă (În curs de editare)

Capitolul 29 - Cu toate acestea, sunt un egoist

CAPITOLUL 29 – CU TOATE ACESTEA, SUNT UN EGOIST

Totul in jurul ei era scaldat in intuneric. La inceput nu realizase daca era chiar atat de intuneric in locul in care se afla unde se simtea cu usurinta umezeala si un miros ciudat. Era ca si cum ar fi fost miros de sange, insa nu era sigura.

Ganduri negre ii impandisera mintea. Nu stia unde se afla, nu stia ce se intamplase. Tot ce isi aducea aminte era ca mersese in bucatarie pentru un pahar cu apa si ca simtise o prezenta in spatele ei. Din acel moment, nu isi mai amintea nimic de parca i-ar fi fost sters din memorie.

Cand si-a revenit intrutotul in simtiri, Jane a realizat ca nu era intunericul din incapere care nu ii permitea sa vada in jur, ci materialul cu care ii erau acoperiti ochii.

-Iubito, auzi ea o voce ca prin vis, acea voce pe care o cunostea atat de bine, insa i se parea imposibil sa fie chiar el. Visa oare? Iubito, trezeste-te.

Jane incepu sa mormaie ceva incorigibil, incercand sa isi miste corpul, insa atunci si-a dat seama ca membrele ii erau legate strans cu ceva ce o ranea atunci cand se misca.

Un zgomot asurzitor o face sa isi intoarca privirea spre locul din care provenea sunetul. Desi stia ca nu poate vedea nimic, era un gest involuntar.

-Frumoasa din padurea adormita s-a trezit, se auzi o alta voce la fel de cunoscuta blondinei, insa voia sa creada ca se insala, spunandu-si ca nu avea cum sa fie el, dar orice speranta ii este spulberata atunci cand materialul negru ce ii acoperea ochii este indepartat.

-Tu, sopti blondina cu voce tremuranda, prin corpul ei trecand un fior de spaima la vederea persoanei ce statea in fata ei.

-In carne si oase, nenorocito, barbatul isi infige mana in parul ei, facand-o pe blondina sa icneasca de durere.

-Stai departe de ea, vocea aproape lipsita de orice vlaga se auzea chiar din apropierea lor, iar Jane isi arunca privirea spre posesor, ochii umplandu-i-se imediat de lacrimi.

-Altfel ce vei face? Intreaba barbatul incepand sa rada ca un adevarat nebun.

-Roaga-te sa nu scap de aici, ca daca o fac, te omor cu mana mea doar pentru ca ai indraznit sa o atingi, ameninta celalalt barbat cu vocea la fel de stinsa si se observa ca era in suferinta, dar cu toate acestea nu inceta sa nu ii ia apararea.

-Ma faci sa rad, ii spune barbatul tinandu-se de abdomen pentru a incerca sa calmeze durerea provocata de intensitatea cu care era.

Jane nu facea altceva decat sa il priveasca pe barbatul ce statea la cativa metri de ea, legat de maini si de picioare, insa abdomenul odata fara pata, era acum acoperit de taieturi, unele erau facute proaspat, inca sangerau, iar intregul piept ii era invelit de sange uscat. Il vedea cum statea pe un perete, in picioare, imagine ce ii provoca durere blondinei

***

-Cand dracului aveati de gand sa imi spuneti ca nenorocitul ala a evadat? Vocea aspra si furioasa a lui Ethan se auzea in intreaga agentie, desi era in biroul sau, toti il puteau auzi cum tipa.

-Si noi am fost anuntati abia acum, ii raspunde unul dintre agenti, cu toate ca se temea de reactia barbatului.

-Sunteti niste incompetenti. Fiul meu poate fi in pericol din cauza incapacitatii voastre de a va face treaba cum trebuie. Cine dracului il escorta escorta spre spital?

-Chiar cei de la inchisoare, insa nu stiu cum a reusit sa scape, un alt agent raspunde.

-Sunt inconjurat numai de incompetenti, tipa Ethan trecandu-si nervos mana prin par. De ce sunteti platiti?