Imaginea din oglindă (În curs de editare)

Epilog

EPILOG

Lunile trecusera intr-un ritm foarte alert, mai ramasasera aproape doua saptamani mana Jane avea sa isi tina in brate fiica pentru prima oara, primul ei copil.

-Mami, cand va veni sulioala mea? Vocea micutului Lucas s-a auzit, iar Jane isi intreapta privirea spre baietelul ce statea langa ea pe canapea.

-Mai este putin, scumpule, si te poti juca cu surioara ta, ii raspunde blondina zambindu-i in timp ce isi apleaca putin capul pentru a-l saruta pe frunte. Esti atat de nerabdator?

-Abia astept sa ma joc cu ea. Ii voi da toate masinutele mele.

-Dar ea nu se va juca cu masinutele, dragul meu. Ea se va juca cu papusile, rasul lui Jane umple intreaga camera, iar Lucas doar ridica din umeri.

-Dar eu nu ma joc cu pupusile, isi incrucisa el mainile la piept, facand o fata inocenta.

-Of, micutule, sunt atat de mandra de tine.

-Mami, mami, mami, mami, strigatul lui Milo se auzea in incapere, iar pasii lui de-a lungul scarilor.

-Ce s-a intamplat, scumpule? Intreaba ea ingrijorata, asteptand ca baietelul sa isi faca aparitia in living.

-Lucas mi l-a luat pe Thor, mami, se bosumfa baietelul, punandu-se in fata lui Jane care imediat isi intoarce capul spre cel acuzat.

-Nu e adevalat, eu nu am luat nimic, se apara Lucas, privindu-si mama cu o fata inocenta.

-Ba da, mami, a luat-o.

-Ba nu.

-Ba da.

-Ba nu.

-Opriti-va amandoi, spune Jane pe un ton ridicat, incercand sa ii faca pe cei doi sa inceteze. Lucas, daca i-ai luat jucaria lui Milo, i-o dai acum.

-Dal nu am uat nimic.

-Evident ca ai luat. Doar nu a luat-o Adele.

-Va rog, incetati. Mergeti amandoi sus si spalati-va pe maini. Masa trebuie sa fie gata si nu mai vreau sa aud nici un comentariu.

Cei doi ofteaza si se indreapta imperuna spre scari, in timp ce Jane zambeste, mangaindu-si burta ce parea ca mai are putin si explodeaza.

-Vezi, scumpa mea, asa trebuie sa te comporti cu ei daca vrei sa nu te deranjeze, chicoteste ea si se ridica usor de pe canapea, indreptandu-se spre bucatarie.

-Cina va fi gata imediat, Jane, o anunta Tina, iar blondina ii zambeste.

-Foarte bine, lui Adele ii este destul de foame, tot continua sa loveasca atunci cand Milo si Lucas se certau. Ori incerca sa ii opreasca, ori era arbitru, momentan nu i-am inteles semnul.

-Alex abia o asteapta pe fetita, va fi atat de rasfatata.

-Ca tot a venit vorba de Alex, unde este? Intreaba ea verificandu-si ceasul si observand ca deja trecuse peste o ora de cand Alexander trebuia sa fie acasa.

-Poate este din cauza traficului, doar stii ca la aceasta ora este destul de aglomerat si nu e prima oara cand intarzie.

-Ai dreptate, Jane sopteste ridicand din umeri. Ce gatesti? Miroase foarte bine.

-Este o reteta invatata de la bunica mea si nu am mai gatit de mult acest fel de mancare. Obisnuiam sa il gatesc sotului meu.

-Imi pare rau de pierderea suferita, Tina!

-Incep sa ma obisnuiesc cu lipsa lui, cu toate ca locuinta pare atat de goala fara el, atat de lipsita de viata. Ati mai aflat ceva de Cameron? Intreaba femeia incercand sa schimbe subiectul, desi si acel subiect era la fel de dureros.