Imaginea din oglindă (În curs de editare)

Capitolul 15 - Nu vreau sa pleci

CAPITOLUL 15 - NU VREAU SA PLECI

Furia si ura din ochii lui Alexander o strapungeau pana in maduva oaselor. In atat de scurt timp el trecuse de la iubire la ura. Jane inca statea pe parchetul rece din camera, privindu-l pe brunet printre lacrimi. Intreg corpul ii tremura de teama. Nu stia la ce sa se astepte din partea lui Alexander. Niciodata nu il vazuse atat de nervos.

            Dintr-o data se simte prinsa cu brutalitate de umeri si ridicata. In acel moment, cand isi ridica privirea pentru a i-o intalni pe a lui Alexander, ea simte cum inima ii este zdrobita. Nu putea vedea altceva decat ura in ochii lui.

-Imi este scarba de tine, spuse el printre dintii incercand sa se abtina din a deveni si mai violent. Imi este scarba pana si de mine ca m-am lasat pacalit de o curva materialista ca tine, ii striga el in fata, blondina incercand sa isi inghita plansul.

            Alexander isi ia mainile de pe ea ca si cum acea atingere l-ar face sa aiba si mai multa scarba fata de ea. Se departa de ea, fara sa o priveasca. Era furios.

-Cum nu mi-am dat seama de asta mai devreme? Se intreba el trecandu-si nervos mainile prin par. Comportamentul, stilul vestimentar era diferit de a lui Jennifer, spune el cu vocea ridicata. Dumnezeule, erai chiar mai stramta decat stiam ca era ea, pufni el disperat.

-Alex, sopti ea printre sughituri.

-Ce voiai de la mine? Bani, asta voiai? Iti dau acum cati vrei numai sa dispari din viata mea, tipa el intorcandu-se cu fata spre ea. Mi-ai folosit fiul, ridica el si mai mult tonul prinzandu-i gatul in mana impingand-o in perete.

-Al...ex, incerca ea sa spuna insa stransoarea mainii lui in jurul gatului ei abia ii permitea sa respire.

-Ti-am spus sa nu il amesteci pe Milo in jocul tau pervers, ii striga el in fata mai furios decat inainte. Esti fericita acum ca vei frange inima unui copil de cinci ani? Credeai cumva ca nu se va afla niciodata? Esti o parsiva si o femeie fara suflet daca ai recurs la asemenea gest, continua el fara sa slabeasca stransoarea iar Jane simtea cum in orice moment isi putea pierde cunostinta. Nici nu ma mir ca nu ai copii, spune el lovind-o pe Jane unde mai tare o doare.

           Acesta ii da drumul, Jane prabusindu-se din nou la podea, tusind, incercand din rasputeri sa respire cum trebuie, insa stransoarea brunetului fusese prea puternica. Alexander priveste in jos la ea, iar scarba de a o privi i se vedea pe fata.

-M-am culcat cu una ca tine, spuse el printre dintii inclestati.

-Lasa...Lasa-ma sa iti explic, sopti ea cand se opri din tusit.

-Sa imi explici? O intreba el pufnind. Ce este de explicat aici?

-Alex, te iubesc, sopti ea ridicandu-se de jos cu picioarele tremurande, incercand sa se apropie de el. Sentimentele mele pentru tine nu au fost niciodata o minciuna, spuse ea privindu-l in ochi, ridicandu-si mana sa ii mangaie fata insa brunetul se da un pas in spate.

-Ma faci sa rad, spuse el prefacandu-se ca rade.  Tu nu esti in stare sa simti ceva. Esti la fel ca Jennifer, o persoana lipsita de sentimente, ii striga el in fata. Ia spune-mi, te-ai distrat pe seama mea? Pun pariu ca da, pufni el dispretuitor. Sunt sigur ca daca parintii tai ar afla ar fi foarte dezamagiti sa aiba o fiica asa.

-Ma lovesti unde ma doare cel mai tare, sopti ea lacrimile prelingandu-se pe obraz.

-Te doare? Rase el batjocoritor. Multumesc lui Dumnezeu ca nu te-am lasat insarcinata. Un copil cu tine era ultimul lucru pe care il voiam. Ai fi fost o mama... nici nu am cuvinte, rase el la fel de batjocoritor.

-Inceteaza, tipa ea ridicandu-si mana, in secunda urmatoare palma ei facand contact cu obrazul lui.

             Capul lui Alexander se intoarce intr-o parte, palmele lui facandu-se pumni, simtind cum furia il acapareaza mai mult. Cand isi intoarce din nou privirea spre ea, Jane incremeneste. Daca privirile ar fi putut ucide, ea era moarta de mult.