M-am intors cu spatele si l-am vazut pe David apropiindu-se usor de mine.
-Da-mi mana !
M-am ridicat in picioare usor,fiind inca pe marginea stancii ,m-am intors cu fata spre David ,iar cand am vrut sa fac un pas in fata ,o bucatica de piatra s-a desprins de sub piciorul meu facandu-ma sa ma las pe spate .I-am intins imediat mana lui David ,iar el m- prins, tragandu-ma apoi repede spre el .
-De ce continui sa faci lucruri din astea? Ce se intampla daca eu nu veneam aici ?Sau daca nu te prindeam? *plangand*
-De ce esti mereu in urma mea?Ti-am spus sa nu ma mai urmaresti !Nu va mai agitati atat pentru mine ! Nu e o pierdere atat de mare daca ramaneti fara mine ,asa ca lasati-ma !
-Nici nu iti dai seama ce prostii spui ! Cineva ar muri daca te-ar pierde,crede-ma!
-Da sigur .
-Haide sa ne intoarcem acasa .
M-am urcat in masina mea si am pornit inapoi spre casa .
Ma simteam rau ,imi era foarte cald si mi se infundasera urechile ,aveam noroc ca mai aveam putin si ajungeam acasa .
Am coborat din masina si am intrat direct in casa, nu am mai stat sa vad ce face David .
Jimin:
Am auzit masinile afara ,stiam ca Stefania si David ajunsesera acasa.
-Stefania!
Nu imi raspundea , si-a pus doar mainile pe cap ,apoi a lesinat .
Tocmai atunci David intrase si el in casa .
-Oh Doamne !* ducandu-se repede spre ea*
-Baieti!
-Ce e ? *spune Suga venind in graba *Mergem la spital acum !
Am luat-o pe Stefania in brate ,am dus-o in masina ,apoi am pornit spre spital.
Il tot intrebam pe David unde o gasise ,dar tot evita sa-mi raspunda.
Dupa cateva minute am ajuns la spital ,am iesit din masina cu Stefania in brate si am intrat in spital ,unde imediat au venit la noi niste doctori care au pus-o repede pe o targa si au intrat cu ea intr-un salon .
-David! *punandu-i mana pe umar*
-Ce ?*tresarind*
-De ce eviti sa ne spui unde a fost Stefania?
-Nu evit nimic .Scuza-ma*ridicandu-se*
Dupa cateva minute ,doctorul se intoarece la noi privindu-ne putin ingrijorat .
-E bine?
-Acum e putin mai bine , are cadere de calciu .Baieti, ce se intampla cu ea ? De obicei de la o cadere de calciu nu se ajunge chiar asa de rau .
- Din cauza lui Jungkook si din multe alte cauze a suferit foarte mult . *spune Jin uitandu-se in jos *
-Baieti ,aveti grija ,asta nu e deloc bine , ea e foarte sensibila ,dupa cum vedeti ,toate problemele s-au adunat si au doborat-o. Poate intra si intr-o depresie din cauza asta ,aveti va rog mai multa grija de ea .
Toti ne uitam in jos fara sa zicem ceva . Noi incercam sa avem grija de ea ,dar era prea incapatanata .
Stefania:
Am deschis ochii,m-am ridicat in capul oaselor si am observat ca sunt intr-o gradina . M-am ridicat in picioare si am inceput sa ma plimb si sa admir florile care erau acolo.M-am aplecat sa miros o floare ,iar cand mi-am ridicat privirea l-am vazut pe Jungkook stand jos pe o patura .Am alergat fericita spre el ,m-am asezat langa el si am vrut sa-l imbratisez, dar m-a respins si s-a dat mai in spate .
-Jungkookie ,esti bine?*punandu-i mana pe fata*
-Nu!*dandu-mi mana jos*
Ma uitam ingrijorata la el, cand deodata ochii lui au devenit in intregime negri .M-am speriat si m-am dat mai in spate .
-Ce ai patit?*speriata*
-Ai incercat sa am omori !
-Ce ? Nu-i adevarat!
-Ai incercat sa ma omori!
-Ba nu!*spun plangand*
Deodata Anna isi face aparitia de nicaieri si il imbratisaza spunandu-i sa se calmeze .
-Jungkook, ea a incercat sa te omoare nu eu !*plangand*
-Nu mai aduce acuzatii false asupra iubitei mele!
Anna zambea victorioasa, apoi l-a sarutat pe Jungkook, l-a luat de mana si au inceput sa se indeparteze .Incercam sa fug dupa ei, dar nu puteam, ceva ma oprea.
La un moment dat, au ajuns atat de departe incat nu ii mai puteam vedea .
Totul devenise alb in jurul meu si niste umbre aparusera de nicaieri spunand incontinuu"Ai incercat sa ma omori!" si tipau din ce in ce mai tare .
M-am ridicat din pat tipand si plangand, speriindu-i pe Suga si pe Jimin care se aflau langa mine .
-Shhh, e ok .*spune Jimin strangandu-ma in brate*
-Ai visat ceva?*spune Suga ingrijorat*
-Da, ceva foarte urat, dar aici cum am ajuns ? Si cat timp am dormit ?Ma doare capul .
-Ai lesinat, acum doua saptamani, iar noi te-am adus la spital . Doctorul ne-a spus ca ai cadere de calciu, dar se pare ca situatia s-a inrautatit si ai fost in coma doua saptamani .*spune Jimin trist*
-Jungkook?Jungkook ce face ?
-...
Jimin a fost intrerupt de doctor, care a intrat fericit pe usa .
-Oh ,ti-ai revenit ,ma bucur mult !*zambind* Am alta veste buna ,Jungkook s-a trezit !
-Serios?Vreau sa-l vad !
M-am ridicat repede din pat, dar cand picioarele mele au facut contact cu solul ,am cazut .
-Nu,nu,nu ,il vezi mai tarziu ,acum trebuie sa iti revi putin , nu esti complet bine .*ajutandu-ma sa ma ridic*
Dupa doua ore in care doctorul mi-a facut tot felul de analize, am putut in sfarsit sa merg la Jungkook .
M-am imbracat cu hainele aduse de baieti si am mers spre salonul lui .
Anna:
Acum ca Jungkook s-a trezit, trebuie sa-l conving ca Stefania a incercat sa-i faca rau .
Am intrat la el in salon, l-am imbratisat si m-am asezat pe un scaun.
-Jungkoo, ,trebuie sa stii ceva ..stiu ca e prea repede, deabia te-ai trezit, dar chiar trebuie sa iti spun asta .
-Ce ?
-Stefania a incercat sa te omoare Jungkook, a incercat sa iti bage ceva in perfuzie, dar am oprit-o la timp.
-De ce ar face asta ?Ea nu mi-ar face asta niciodata!
Stefania:
Cand am intrat in salon Anna era langa patul lui Jungkook tinandu-l de mana ,iar acesta plangand. Am zambit pe moment, dar apoi l-am vazut ca se uita la mine cu o privire de parca voia sa ma omoare .
-Ai incercat sa am omori?De ce ? *plangand*
-Ce ? Nu am incercat asta ! Anna a incercat, a incercat sa iti bage ceva in perfuzie, dar am prins-o si i-am aruncat-o pe jos ..Doar nu crezi ce ti-a spus ea nu-i asa? Eu nu ti-as face asta niciodata.
-Nu o mai acuza pe ea !
-Nu imi vine sa cred ca tot pe ea o crezi, avand in vedere faptul ca stii ce a facut.
Ma uitam dezamagita la Jungkook, iar apoi am iesit din salon plangand.
Pe hol l-am gasit pe Namjoon si l-am rugat sa ma duca acasa .El a fost de acord , fara sa puna vreo intrebare .
Cand am ajuns acasa, am coborat repede din masina si am plecat direct in camera mea .
Am plans ore in sir, ignorandu-i pe baieti si pe Alexis care bateau incontinuu la usa .
Dupa inca catva timp,m-am ridicat si mi-am sters lacrimile . Pur si simplu imi dadusem seama ca nu mai aveam pentru ce sa plang, am renuntat sa mai sufar dupa cineva caruia nu-i pasa nici macar un sfert din cat imi pasa mie.
