52.

1K 66 12
                                    

-J-Hope?!*spun mirat*

-Ce se intampla aici ?!*incepand sa tipe *

-Frate ,nu ar trebui sa te bagi in treaba asta!*spune Jungkook punandu-i mana pe umar*

-Sa nu indraznesti sa ma atingi!*dandu-i mana la o parte* Ce aveai de gand sa faci daca nu apaream aici ha? Esti cumva idiot? Daca iti duceai planul la capat ce crezi ca se intampla ?

-Ce plan ?*intreb mirat*

-Nu conteaza !*spune Jungkook*

-Terminati odata cu toata porcaria asta.Pana acum nu erai asa Jungkook, ce se intampla cu tine ?Aaa da ,Jimin, Stefania stie unde esti si ce urma sa se intample .

-Ce?!Trebuie sa ajung acasa !

Nu voiam ca Stefania sa stie de toata chestia asta ,chiar nu voiam sa se ingrijoreze .Trebuia sa ajung imediat acasa.

Stefania:

-Stii ce , nu mai vreau sa iau parte la toata tampenia asta , ma duc acasa.

-Vrei sa vin cu tine ?*spune Alexis urmandu-ma*

-Ce ? Doar nu crezi ca te-am iertat,nu ?

-Eu asa credeam .*lasandu-si privirea in jos*

-Foarte rau! Toate chestiile astea se intampla din vina ta!

-Imi pare rau.

-Nici nu vreau sa aud .*plecand*

Dupa un drum lung ajung intr-un final acasa , dar Jimin se pare ca nu isi facuse inca aparitia .

De ce trebuie sa se intample atatea tampenii ? Daca stiam ca voi avea parte numai de necazuri nu as mai fi venit niciodata aici .

Eram atat de concentrata asupra gandurilor mele incat nici nu mi-am dat seama ca Jimin statea in fata mea .

-Aww hei.*zambind *

-Ce faci ? La ce te gandeai ?*asezandu-se langa mine*

-La nimic , sunt ok . Tu ce faci ? Cum a fost afara ?Te-ai distrat ?

-Amm , credeam ca...

-Credeai ca ce?

-Nimic , nu conteaza , a fost bine .

-Ce ai facut ?

-Incerci sa ajungi undeva cu intrebarile astea ?*incruntadu-se*

-Vreau sa vad daca imi spui ca ai avut probleme cu Jungkook.

-Deci ai aflat .

-Normal ! Ce a fost in capul tau sa mergi acolo sa-l infrunti ?!

-Nu a fost asa ! Noi ne duceam altundeva , el a aparut de nicaieri si a inceput tot!

-Te rog nu tipa la mine.

-Iarta-ma .*privind in jos*

-Jimin ,poate ca nu e bine sa mai continuam asa .

-Cum adica ?

-Adica sa locuiesti aici ,cu mine .Jimin , iti fac rau! Stii ca tot se intampla din vina mea . Poate e mai bine sa ma intorc in tara mea , sa uit tot ce s-a intamplat aici .

-Ce ? Nu imi pasa ca imi faci rau , nu as putea sa fiu bine daca tu nu vei mai fi aici. Nu e nevoie sa pleci . Te rog .*plangand*

-Jimin, oricum o sa uiti de mine .

-Cum as putea sa uit de tine ?

-Sunt sigura ca asa vei face .

-Te rog nu pleca .

-Imi pare rau.

Dupa o zi...

Chiar tineam  mult la Jimin ,dar nu mai puteam ramane aici , era prea greu .Era foarte greu si sa plec de langa el , dar avea sa fie bine , el urma sa uite de mine in scurt timp .

Deja se facuse tarziu ,iar eu aveam un avion de prins. Mi-am luat lucrurile si am iesit usor din casa fara a mai da ochii cu Jimin ,nu voiam sa-l mai vad plangand ,era mai bine daca nu stia cand plec.

Inainte sa cobor scarile ,m-am intors o clipa spre usa apartamentului .Brusc o multime de lacrimi au inceput sa-si faca aparitia.Toate amintirile care mi le facusem aici imi trecusera prin fata ochilor in cateva secunde . Nu imi venea sa cred ca renuntam la tot .

Jimin:

Totul era distrus .Nu aveam cum sa ies din aceasta situatie . Nu puteam sa o fac pe Stefania sa se razgandeasca . Nu imi venea sa cred ca nu am sa o mai vad niciodata .

Ma ridic din pat fara pic de vlaga in mine si ma indrept spre camera ei .Poate mai aveam totusi o sansa .

-Stefania, vreau sa-ti spun ca....

M-am oprit brusc in pragul usii privind camera . Lucrurile ei nu mai erau . Plecase .

M-am incaltat rapid si am pornit spre aeroport ,puteam totusi sa ajung inainte sa plece.

Dupa 10 minute ajung in aeroport. Ma uitam peste tot de ea ,dar nimic .Mi-am intors privirea pentru o secunda in partea dreapta si am vazut-o . Deja dadea biletul pentru a se urca in avion . M-am ridicat imediat de pe scaun si am inceput sa alerg spre ea .

-Iubito!

Stefania:

Inmanez biletul cu un zambet micut si cu lacrimi in ochi , apoi mai arunc o singura privire in spate .

-Iubito!

-Jimin?!*marindu-mi ochii*

-E timpul sa urcati in avion .

Mi-am intors privirea spre doamna care tocmai ma indemnase sa urc in avion si am dat din cap aprobator .

-Sper ca vreodata o sa ne mai intalnim ,Jimin .

If I fall in love with you... Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum