Capitolul 5 - ''Ai vrea să locuiești cu mine?''

969 33 2
                                    

 - Ok, se pare că diseară am musafiri. Eram intrigată de tipul acela, mi se părea extrem de familiar, vroiam neapărat să îl văd .

M-am întors cu fața spre Erik care mă privea nedumerit .

- Emma,ești bine? Și mi-a pus mâna pe frunte. Nu ai febră, dar ceva nu e în regulă cu tine, nu ți-e frică?

- Absolut deloc ! I-am răspuns imediat. Erik, ai idee cine este ?

Liniște.

- Erik ? eram sigură,  îl cunoștea pe tip. Hai să vedem ce iese. 

- Emm ... tipul ăsta te urmărea în seara în care te-am găsit !

- Serios, atunci de ce nu s-a prezentat atunci ? M-a  pufnit râsul, nu sunt o fricoasă, din contră îmi place să mă joc cu focul chiar dacă mă ard de cele mai multe ori. Spuse tipa care s-a speriat de 3 bețivi.

- Nu știu, nu este om și dacă nu ajungeam la tine înaintea lui nu sunt sigur dacă ai mai fii în viață sau nu ... a accentuat ultimele cuvinte crezând probabil, că îmi voi schimba atitudinea, dar nu avea nicio șansă.

- L-am visat, spunea că era fericit că m-a găsit, suna de parcă m-ar fi căutat de ani de zile. Am spus pe un ton visător, mii de ipoteze alergând prin capul meu.  În fine, o să văd care e treaba cu el când o să ne vedem diseară.

- Nici gând !

În clipa următoare Erik mă strângea atât de tare în brațe încât credeam că vrea să mă omoare ... de abia mai respiram. Și-a dus o mână pe gâtul meu și a apăsat pe un punct de presiune așa că am leșinat. Când m-am trezit eram în camera lui Erik care mă studia. Am încercat să mă ridic, dar el și-a dat seama de ce urma să fac așa că m-a prins de incheieturi imediat. Degeaba încercam să mă zbat, puterea lui o întrecea cu mult pe a mea .

- Dă-mi drumul odată, ce te-a apucat? Dacă vin ai mei acasă și nu mă gasesc? Îți dai seama ce scandal o sa iasă și în plus vreau să vorbesc cu tipul de la telefon. Am spus exasperată de super protecția de care dădea dovadă față de mine.

- Nu pleci nicăieri, o să rămâi la mine până când o să te scap bastardul ăla ! 

Am ajuns să țipăm unul la altul de parcă eram surzi.

M-am uitat în ochii lui, vorbea serios, dar eu nu puteam să fug, nu sunt o lașă și nu vreau să mai iau o altă bătaie de la tata. Abia atunci am realizat că Erik era îmbrăcat complet, spre bucuria mea. M-am calmat, cel puțin asta voiam să îl las să creadă. Mi-a dat drumul la mâini așa cum am sperat și acum stătea pe marginea patului în timp ce eu eram întinsă și plănuiam o evadare mai ceva ca în filmele de acțiune.

- Nu te pot lăsa singură în fața acelui nemernic și dacă ne-am lua la bătaie părinții tăi ar auzi și ar veni să vadă ce se întamplă. Ce le-ai fi spus dacă 2 ființe supranaturale ți-ar distruge camera?Dacă din greșeală unul dintre noi îi omoară ?

În secunda următoare m-am aruncat pe Erik și acum eram deasupra lui și mă hrăneam cu buzele sale delicioase. Îl simțeam cum se împotrivea, nu destul, dar totuși o făcea, parcă provocându-mă. Din greșeală mi-a mușcat buza de jos și simțeam cum sângele mi se scurge în gura lui, nu mă împotriveam, îl lăsam să facă ce voia cu mine. Acum el era cel care nu îmi mai dădea drumul, simțeam cum îmi sorbea sângele care îl făcea să înnebunească. O amețeală subită m-a apucat, capul îmi exploda și mă dureau oasele. Brusc, s-a trezit din acea frenezie și se uita la mine cu o tristețe care îmi omora sufletul .

- Îmi pare rău ! Mi-a șoptit slab și apoi a ieșit din cameră închizând ușa cu putere apoi a încuiat-o.

În sfârsit, am rămas singură. Mă durea inima să îl știu pe Erik așa, nu mi-ar fi făcut rău intenționat, înseamnă că nu nu s-a mai hrănit cum trebuie. Ce cap pătrat sunt ! Cum să se hrănească când a stat cu mine 24 din 24?! Of, m-am ridicat de pe pat și m-am apropiat de ușă, am încercat să o deschid, dar în zadar .

Totul pentru elUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum