Totul pentru el

Capitolul 16 - ''Fără suflare''

Am ucis-o, acum zace fără vlagă în brațele mele. Nu pot să cred ce am făcut, mi-am ucis propria soră, nevinovată, singura personă pe care o iubesc. Mă simt atât de gol pe dinăuntru, nu o s-o mai văd zâmbind, nu o să mă mai pierd în acei ochi verzi pe care îi ador. M-am așezat pe iarba udă cu ea în brațe, lacrimile îmi tot înțețoșau privirea și nu voiam asta așa că le ștergeam de fiecare dată.

I-am luat chipul micuț și l-am adus la același nivel cu al meu. I-am conturat ușor fața fină și m-am oprit asupra buzelor ei, care acum erau vineții din cauza frigului. Am înfășurat mai bine corpul ei cu hanoracul și mi-am afundat capul în scobitura gâtului său. Nu știam ce să fac, mi-am pierdut orice sens al vieții și simțeam că o iau razna.

După câteva minute de agonie pură i-am luat trupul firav și am mers la mașină, am așezat-o în locul copilotului și i-am pus centura de siguranță. Am urcat în locul șoferului și am pornit mașina, destinația fiindu-mi necunoscută. Am mers ore bune, dn când în când aruncându-i câte o privire. Am oprit la o benzinărie simțind nevoia să îmi dezmorțesc picioarele, era deja noapte. Am coborât din mașină și am ridicat privirea spre cer. Era o noapte senină, răcoroasă.

Chiar dacă am scăpat de blestem tot nu mă pot numi fericit, oare ea de ce a acceptat asta, de ce a acceptat să o ucid? Oare era atât de dezamăgită de Erik încât să își dorească să nu mai trăiască dacă el nu era lângă ea, sau voia să mă scape de blestem? 

Mi-am întors privirea și am văzut-o stând fără răsuflare în mașină, buzele ei erau ușor întredeschise, cuvinte nerostie părând ai încerca trece buzele. Oare care a fost ultimul ei gând?Totul mi se părea un coșmar din care voiam să mă trezesc cât mai repede și să o știu în siguranță, nu în ghearele reci ale morții.

Nu puteam lăsa ca lucrurile să se termine așa, i-am făcut o promisiune și mă voi ține de cuvânt indiferent de ce sacrificii ar trebui să fac. 

Am urcat imediat în mașină și am călcat cu hotărâre accelerație, următoarea destinație fiind singurul loc unde puteam primi ajutor: Amsterdam. Am sunat un prieten și l-am rugat să îmi facă rost de un avion privat, cel mai apropiat aeroport fiind Boston Logan International. Am apăsat mai tare pe accelerație, acum practic goneam pe străzile pustii.

După jumătate de oră am ajuns în sfărșit. Încă era noapte dar se lumina ușor-ușor. Imediat ce am ajuns la aeroport am luat-o pe Emm și am mers la avionul care ne era destinat. Am urcat ușor în avion și am așezat-o pe un scaun i-am pus centura de siguranță și m-am așezat pe scaunul din fața ei, analizându-i chipul.

Corpul său deja începuse să se descompună. Pielea ei se învinețea ușor, era trasă la față și arăta destul de rău. Nu puteam permite ca frumusețea ei să se piardă așa că nu am mai stat pe gânduri și am luat trusa de prim ajutor de sub scaunul ei și am deschis-o. Imediat ce am văzut seringa am luat-o și mi-am înfipt-o în venă. Am luat cât de mult sânge am putut și i l-am dat ei. Am făcut asta de vreo 3 ori și corpul ei a început să își revină. Am răsflat ușurat și m-am așezat pe scaun.

Avionul a decolat și eu am început să mă gândesc la ce voi face odată ce voi ajunge în Amsterdam. O migrenă puternică nu mă lăsa în pace așa că nu am mai fost în stare să mă gândesc la nimic.  Zborul a durat 8 ore în care am întors problema pe toate părțile și mi-am făcut un plan '' de bătaie''. Am aterizat, am luat-o pe Emm și am urcat în mașina care ne aștepta la aeroport.  

- Cartierul Zeeburg, Baron G.A Tindalstraat.

Șoferul a dat din cap în semn că a înteles destinația. Emm stătea întinsă pe bancheta din spate, în brațele mele. Îi mângâiam ușor chipul, diferența de căldură încă era prezentă între noi deși nu îi puteam explica motivul. Ea era moartă, ar fi trebui să fie mult mai rece decât din mine,  dar totuși copul ei emana o căldură foarte mică. Nu îi auzeam bătăile inimii și nu i le-am simțit nici când i-am strâns încheietura. Poate că persoana la care mergeam îmi putea explica ce se întâmpla cu adevărat. Am ajuns într-un final și am luat-o pe sora mea în brațe în stilul miresei coborând ușor din mașină, având grijă să nu se lovească de ceva.