Capitolul 6- Din perspectiva lui Erik

801 31 0
                                    

Emma îmi pare atât de rău. Sper ca într-o zi o să mă poți ierta pentru ce îți fac acum și pentru tot ce o să urmeze. Dacă ai știi de cât timp te căutam cu disperare, și te-am găsit când credeam că orice speranță era deșartă. M-ai fascinat din prima clipa în care te-am revăzut, chipul tău angelic, trupul tău firav... Erai așa de inocentă în acea noapte. Semnul pe care ți l-am lăsat era un fel de acoperire pentru a te ține departe de Sebastian, dar a fost inevitabil să te găsească. Acum va trebui să te ,,domesticesc'' până când o să reușesc să îmi dau seama cum să îl ucid înainte să îl cunoști în persoană.

Ești așa de frumoasă, mai ales când dormi. Daca nu aș fi un vampir de 100 de ani, totul ar fi atât de diferit pentru noi. 

O fericire imensă m-a cuprins când i-am întâlnit privirea somnoroasă. Emma s-a speriat atât de tare când m-a văzut lângă ea, trebuie să îi fie frică de mine, dar nici așa. Am luat-o  în brațe și pentru câteva minute  am rămas în liniște, așteptând să se liniștească. Am încercat să îi citesc gândurile dar se pare că nu mai reușesc. Să fii fost oare pentru că era atât de speriată când a auzit că voiam să o fac a mea ?! A încercat să se elibereze din brațele mele, dar nu i-am dat drumul, nu vreau să mă despart de ea nici măcar o clipă, însa trebuie să o las să pună o mică distanță între noi.

- Erik ? Vocea ei suavă era plină de nesiguranță, teama din glasul ei mă rănea, știam ca eu sunt vinovat, dar tot simțeam că o țepușă îmi intră în inimă.

- Da, scumpo.

- O să locuiesc cu tine.

Serios?!  Atât de repede a cedat ? Se poate să o fi traumatizat și să îi fie frică de mine atât de rău încat să facă tot ce vreau eu? Sau se poate ca dragostea ei pentru mine i-a învins orgoliul?

Era atât de fragilă în brațele mele, am adus-o lângă mine iar și mi-am lipit fruntea de a ei privind-o în ochi.

- Nu o să te rănesc, linistește-te! Am încercat să o calmez.

 Îmi venea să îmi scot inima din piept să nu mă mai doară atât de tare cum făcea în momentul acela. Am început să îi mângâi ușor capul, știam că asta o va liniști de tot. Îmi este atât de greu să mă abțin să nu o sărut, vreau să simt cât de mult mă iubește. 

Totul pentru elUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum