Totul pentru el

Capitolul 14 - Şi-a scos colţii la iveală

Eram destul de agitată, i-am strâns ușor mâna lui Erik, dar acesta nu îmi răspunse. Mi-am îndreptat privirea spre chipul său, era atât rece. M-am uitat spre femeia care era în faţa mea, neschimbată, aceeași postură impunătoare, aceleași haine elegante. Am înghiţit în sec .

- Nu te-ai schimbat deloc, Erik! A spus mama.

Ce? De unde se cunosc? Mi-am ridicat privirea spre Erik care părea pasiv. Ceva nu era în regulă. Erik mi-a dat drumul la mână și s-a dus spre mama care îi zâmbea.

- Erik, ce vrei să faci ?l-am întrebat pe un ton slab.

- Ceea ce am vrut dintotdeauna , să mă răzbun. 

Cred că am făcut ochii cât cepele , cum naiba să se răzbune şi pe cine ? Am început să devin mai agitată dacă asta era posibil. 

- Pe cine vrei să te răzbuni ? l-am întrebat nesigură. Aveam un presentiment foarte neplăcut. 

- Persoana din cauza căreia sora mea s-a sinucis! Vocea sa dură m-a înfricoşat , niciodată nu am văzut partea asta a lui. Poate doar atunci când s-a luptat prima dată în apartament cu Sebastian sau atunci când privea tavanul, când i-am măturisit că vreau să mă transform.

Stai puţin ... Erik a avut o soră ? Oare de ce s-a sinucis ? Și ce legătură am eu cu toată treaba asta?

- La cine te referi ? 

Răspunsul său mi-a frânt inima în mii de bucăţele. 

- La tine! 

În acel moment a pornit spre mine şi s-a poziţionat în faţa mea cu o privire criminală care mi-a îngheţat sângele în vene. 

- Eu? Dar cu ce sunt eu de vină? Am încercat să aflu cât mai multe detalii pentru a înţelege tot ce se petrecea, în ciuda faptului că mă simțeam ca un miel fără apărare, în fața lupului fioros.

- Dacă nu erai aşa de importantă pentru nenorocitul de Sebastian, sora mea nu s-ar fi sinucis ca să vă vadă pe voi împreună şi fericiţi! 

A fost alegerea ei, nu eu am ucis-o și totuși plătesc oalele sparte.

- Ce o să-mi faci ? am întrebat slab. 

- Pur şi simplu o să te omor şi pentru că fratele tău nu va suporta asta, se va sinucide. 

Am început să fac mici paşi în spate, nu voiam să fiu ucisă de persoana pe care o iubesc şi deşi nu ţin la Sebastian nu vreau să moară din cauza mea, acum că mi-au revenit amintirile. Erik s-a apropiat din ce în ce mai mult de mine şi şi-a scos la iveală colţii. M-a prins de încheietură şi m-a adus la pieptul său, o mână şi-a pus-o pe spatele meu pentru a mă împiedica să fug iar cealaltă mi-a dat părul pe spate. Chiar mă va ucide. Am încetat să mai tremur deşi eram speriată,dar lacrimile au fost de neoprit. Se pare că și povestea mea a ajuns la final.

 Am simţit cum colţii săi mi-au străpuns pielea , durerea era imensă, capul începea deja să îmi pulseze şi începeam să îmi simt corpul amorţit. În spatele lui Erik stăteau mama , Amalia şi unul dintre servitorii mamei, priveau fără interes spectacolul din faţa lor. Chiar am crezut în Amalia , am crezut că ţinea măcar puţin la mine, că o să fie sora pe care mi-am dorit-o, oare povestea pe care mi-a spus-o Erik era măcar foarte puţin adevărată? El se înfrupta fără remuşcări din mine, nu-mi venea să cred că am putut să mă încred în el, în fiecare cuvânt spus , chiar şi în acea declaraţie pe care mi-a facut-o la mine acasă, cât de naivă am putut fi. 

Simteam că totul dispare, până şi gândurile începeau să se piardă, mi-am închis ochii şi m-am lăsat pradă colţilor. Nu mai aveam forță să mă lupt. Am auzit un foşnet printre frunze şi brusc nu am mai fost secată de sânge, durerea s-a oprit, am auzit nişte ţipete apoi am simţit cum vântul îmi trecea repede prin păr în timp ce cineva mă ţinea la pieptul său. Mi-am deschis ochii şi am văzut chipul angelic al lui Sebastian, se pare că el alerga cu mine. Tocmai am fost salvată de fratele care voia să mă ucidă, oare voia s-o facă cu propriile mâini ? Eram mult prea obosită ca să îmi mai pese aşa că m-am cuibărit mai bine la pieptul său, spunându-i un ,,Mulţumesc" răguşit, am simţit ceva pe frunte, buzele sale fine pe pielea mea palidă apoi totul a devenit negru.