Totul pentru el

Capitolul 4 - ''În sfârșit, te-am găsit!''

Am fost trezită din meditație de sunetul enervant al telefonului fix care era pe hol. M-am ridicat din pat și am pornit leneșă spre el.

- Da ! Am raspuns iritată.

- Emma, ce-i cu atitudinea asta? Ți-am zis că o să te verificăm, nu mai face atâtea mofturi că o meriți.

- Bine, scuze mamă! Trebuia să îmi schimb starea de spirit, altfel eu ieșeam în pierdere.

- Treubuie să închid, te sun mai târziu, pa !

Și așa închide telefonul fără a-mi da ocazia să îi spun ceva. M-am întors în camera mea și m-am aruncat în pat .Sunt sigură că Erik nu o să mai vină, cu ocazia asta am timp să mă pregătesc până când o să îl văd iar ... sau nu.Era lângă geam, privindu-mă, ok, suntem la fel de dependenți unul de altul sau mi se pare mie?

- Se pare că suntem singuri.

Eram destul de agitată, avea un ton jucăuș și mă privea, așteptându-mi reacția, nu-mi plăcea direcția în care se îndrepta situația.

- Eu...

Dar nu am  apucat să spun mai multe că buzele noastre se întâlniseră. Era deasupra mea, mă ținea în brațe. Îmi pun o mână pe umărul său încercând să îl îndepărtez, fără succes însă, micșorase distanța dintre noi, trupurile noastre fiind lipite.

- Erik ... nu pot să respir.

M-am înroșit imediat, unde a disparut toată hotărarea mea de mai devreme, oare s-a aruncat pe geam? Dacă da, atunci cred că face o baie pentru că afară a  început o ploaie torențială, menită să se armonizeze cu sufletul meu turmentat în acele momente. S-a ridicat de pe toracele meu, permițându-mi în sfârsit să respir. Deodată am auzit un tunet asurzitor, mi-am pus mâinile în jurul taliei lui. 

- Frumoaso, nu-mi spune că ți-e frică de furtuni!

- Nu îmi e, doar că tunetul ăla m-a luat prin surprindere atâta tot !

- Bine, să presupunem că te cred. 

L-am dat la o parte de pe mine și m-am dus la geam. Voiam să îi demonstrez că nu îmi era frică, nu voiam să mă mai vadă slabă. Îi simțeam privirea urmărindu-mă curioasă. M-am urcat cu picioarele pe pervazul ferestrei și m-am urcat în pomul care se afla  în fața mea. Am ''escaladat''  tot mai sus, având grijă să nu alunec. M-am urcat până în vărf și am așezat pe o creangă mai groasă care era la vreo 7 metri de sol. El a venit la geam și mă privea. 

- Ce crezi că faci? Dă-te jos, mai mult ca sigur o să cazi.

M-am strâmbat la vorbele lui și i-am scos limba. Un alt tunet a cutremurat pământul și din cauza neatenției m-am balansat în față și am alunecat, cu ochii închiși așteptam să mă lovesc puternic de pământ, dar ceva mi-a amortizat căderea. Când am deschis ochii l-am văzut pe Erik sub mine cu zeci de crengi trecute prin corp, se pare că aterizasem pe grămada pe care tata a tăiat-o de dimineață și a lăsat-o acolo ca să nu pot coborî pe geam.

- Erik ...am țipat îgrozită

M-am  desprins din brațele sale, ploaia trimitea șiroaie de ape care se contopeau cu sângele lui curs, era un peisaj macabru, am început cu disperare să rup crengile care îl țintuiau, pentru o clipă mi-am aruncat privirea spre fața lui care acum exprima pură agonie.Niciodată nu mă simțisem atât de speriată, cu un efort supraomenesc am rupt crengile ca să mă trezesc că Erik mă ia în brațe și într-o secundă eram în camera mea. M-a lăsat pe pat și mă uitam la el cum își dădea jos tricoul pentru a scoate resturile de crengi care au rămas. Nu-mi vine să cred ce abdomen lucrat avea, aproape salivam. Cum pot mă gândesc la așa ceva când saracul e plin de țepuse din vina mea? Mă ridic și încep să îl ajut, bineînțeles atunci când încercam să scot o creangă' îi atingeam  abdomenul și roșeam când acesta gemea intenționat sub atingerea mea .