Totul pentru el

Capitolul 19 - " Ştiu că îţi este greu"

Lumina puternică din cameră m-a făcut să îmi închid ochii pentru câteva secunde. După ce am reuşit să mă acomodez, am fost capabilă să mă bucur de frumuseţea aproape ireală a acestei încăperi. Soarele pătrundea prin pereţii uriaşi de sticlă din faţa mea. Zecile de rafturi din  lemn masiv erau înalte până la tavanul impecabil de alb şi erau aşezate de o parte şi de alta a covorului persan ce se odihnea pe marmura bej. Cărţile era cu miile, încântându-mi ochii. Coperţile erau într-o stare perfectă, doar câteva fiind victime ale trecerii timpului. Am păşit uşor spre balconul care mi-a furat atenţia, și care era situat central. Am ajuns la uşă ce mă despărțea de exterior şi m-am lăsat pradă mirosului primăvăratic al Amsterdamului. Priveliştea m-a lăsat fără respiraţie, sub cerul nepătat de spumă albă erau înşirate zeci de căsuţe rustice, care mai de care frumos întreţinute.

Pe balconul îngust se aflau două scaune împletite şi o măsuţă la acelaşi nivel cu ele. M-am rezemat de bara de la capătul balconului şi mi-am continuat contemplarea acestui oraş fermecat.

După ceva timp m-am întors în bibliotecă plimbându-mă puţin nehotărâtă cu se încep.

Până la urmă am ales să încep cu cel mai slab punct al meu: istoria. Niciodată nu am avut o memorie excelentă şi învăţam mecanic la şcoală, a doua zi uitând totul. Am ales câteva cărţi din cele 20 de rafturi despre istoria lumii, deoarece în urma cercetărilor mele am observat că toate cărţile erau aranjate pe subiecte.

Le-am luat fără nicio greutate, se pare că forţa mea de vampir îşi făcea treaba şi m-am dus pe balcon. Am aşezat cărţile pe masă şi pe scaun din cauza mărimilor exagerate şi grosimii lor.

Am inspirat puternic şi am luat prima carte din teancul de pe masă. Se pare că am ales Preistoria. Am început să lecturez liniştită, bucurându-mă de mirosul specific al cărţilor şi de acumularea informaţilor. Surprinzător nu am uitat cum se citeşte deşi am fost în comă 2 luni. După ce am terminat prima carte am luat o mică pauză, mi-am lăsat creierul să proceseze informaţiile.

Am auzit uşa şi mi-am îndreptat atenţia spre ea.

Aceeaşi servitoare ca cea de dimineaţă era în pragul uşii aşteptând aprobarea mea. I-am făcut semn să se apropie şi aceasta a aşezat o carafă de limonadă şi i-am zâmbit.

- Ce face Sebastian? am întrebat uşor nesigură de intenţia mea.

- Domnul este în camera sa şi a cerut să nu fie deranjat.

- Mulţumesc.

Şi imediat a plecat lăsându-mă puţin tristă. Am decis să mă întorc asupra studiului pentru a-mi îneca durerea. Timpul trecea pe nerăsuflate, luam câteva pauze pentru a mă revigora şi pentru a admira tabloul din faţa mea. Seara a cuprins uşor oraşul aşa că am fost nevoită să aprind lumina de pe balcon. Eram la ultima carte, m-am lăsat în voia paginilor şi am fost desprinsă din această lume până ce am simţit un material gros pe umerii mei.

Mi-am întors privirea şi am întâlnit ochii lui Sebastian. Am reuşit să îmi stăpânesc emoţiile şi am schiţat un zâmbet. El s-a aşezat pe scaunul de lângă mine şi am rămas în linişte o vreme. Brusc, am simţit cum mi s-a uscat gâtul şi mii de ace îmi înţepau corpul. Am încercat să mă calmez, dar fără succes. Din cauza durerii am închis ochii şi am fost capabilă să îi deschid doar când am simţit o pungă de plastic în mâini. Am dus-o din instinct la gură şi am băut lichidul mult dorit.

Am întâlnit privirea rece a fratelui meu... era greu pentru mine să îmi stăpânesc sentimentele pentru el, dar trebuia să îi respect decizia. M-am ridicat de pe scaun cu cărţile citite şi le-am pus la loc apoi am luat unele la întâmplare şi am fugit îndurerată în camera mea, închizând uşa în urma mea. Era prea mult pentru mine. M-am întins pe covorul din cameră și am lăsat lacrimile în voie. Mi-am strâns genunchii la piept şi mi-am amintit de momentul în care zăceam în aceeaşi poziţie după ce tata m-a bătut în a doua zi după ce l-am întâlnit pe Erik.