Am obosit! Tot ce vreau este să rămân în brațele lui Erik pentru totdeauna. Sunt dispusă să las totul în urma mea pentru el. Nu îmi mai pasă de părinții mei, o să trăiesc alături de Erik și o să mă obișnuiesc până la urmă. Încă nu am uitat de faza cu tipul de la telefon, dar nu vreau să mă cert cu brunetul meu pentru el.
- Erik trebuie să te duci să vânezi. Nu voiam să mă muște din greșeală, apoi să fim din nou supărați.
- Scumpo, nu-ți face griji, am mâncat deja.
Îi zâmbesc ușor, punându-mi mâinile în jurul taliei lui. Clar surprins de atitudinea mea, Erik îmi ia fața în palmele sale privindu-mă atent.
- Emm, mâine o să mergem la liceu să îți depun dosarul apoi o sa mergem să vorbim cu părinții tăi.
- Poftim? A înnebunit?! Cum să vorbească cu ai mei? Ce o să le zici? Nu m-ar lasa să plec de acasă, mai ales cu tine.
- O să se rezolve, acum hai să mănânci ceva, sigur ți-e foame.
- Ai dreptate.
M-a luat de mână, m-a condus în bucătărie, unde am pregatit ceva de mâncare. În timp ce pregăteam aluatul de clătite m-am gândit dacă așa vor fi lucrurile de acum înainte, eu și Erik în bucătărie, pregătind micul-dejun, râzând și fiind fericiți și la aceste gânduri am zâmbit imediat.
- Ce îți trece prin căpșorul ăla frumos? mă întrebă Erik curios.
- Nu îmi mai poți citi gândurile? Afirmasem entuziastă.
-Nu, de aceea vreau să aud de la tine.
M-am pus în brațele sale care acum îmi țineau bazinul. Îl priveam atent, în timp ce inima mea bătea atât de tare, mi-am lipit buzele de ale sale, simțindu-le atât de moi și catifelate. Ne-am sărutat câteva clipe apoi m-am dezlipit de el fugind. Ajunsă în baie am încuiat ușa și m-am băgat în cabina de duș, care apropo era destul de spațioasă. În momentul în care voiam să îmi dau jos tricoul Erik intră peste mine. Se pare că uitasem să las cheia în ușă așa că a deschis- o fără probleme cu altă cheie. Am înghițit în sec când l-am vazut rânjind atât de senzual, ăsta era indiciul care îmi spunea că trebuie să mă pregătesc pentru o posibilă frână de inimă. Încă eram în cabină când a intrat peste mine și a închis ușa în urma lui.
- Erik ... vreau să îmi fac un duș ... ai putea ieși din baie te rog?
- Ai vrea tu.
Când am încercat să îi spun că trebuia să plece m-a împins în perete cu putere, am scos un suspin slab înainte ca buzele noastre să se întâlnească din nou de data asta mai sălbatic. Erik îmi mângâia spatele cu o mână iar cealaltă s-a trezit să pornească dușul, apa fierbinte ne-a înconjurat imediat. Trebuia să mai și respir din păcate așa că l-am împins ușor.
- Emma, te vreau ! Erik îmi șopti atât de atrăgător, mii de fiori electrizându-mi corpul.
Mi-era puțin frică ... nu eram pregătită încă, nu pentru asta, deși îl iubeam enorm.
- Mai ai de așteptat ceva timp .
- Serios, ai fi dispusă să faci asta ?
- Da, pentru tine aș face multe altele, dar te rog să nu mă faci să regret după.
- Micuțo, nu ți-aș face asta, nu o să te fac a mea acum, va trebui să încetezi să te mai joci cu mine, nu știu dacă o sa îți mai pot rezista mult.
I-am zâmbit puțin în timp ce ieșea din baie, am răsuflat ușurată. M-am bucurat de apa fierbinte și de amintirile atingerilor lui. Am ieșit din cabină și mi-am pus un prosop în jurul corpului. Când am ieșit din baie Erik nu mai era în apartament. Am oftat și m-am dus în camera lui, când am deschis dulapul am vazut că o mare parte din hainele mele erau deja acolo. M-am schimbat în niște blugi și un maieu, părul l-am uscat iar acum era liber pe umerii mei. Afară începuse o ploaie torențială, tunetele și fulgerele mă îngrozeau ....oare ce era cu vremea asta ? Stai puțin, doar sunt în NY .M-am dus în sufragerie unde am dat drumul la televizor, dar mă uitam în gol pentru că nu mai aveam curent, cel mai probabil din cauza furtunii. Am început să caut o lanternă prin casă, dar tot ce am reusit să găsesc a fost podeaua de prea multe ori. M-am dus în camera lui Erik și m-am așezat pe pat, privind tavanul. Oare e bine ceea ce fac? Să plec de acasă pentru un vampir care ar putea să mă omoare sau să îmi facă cine știe ce altceva? Îl iubesc enorm, pentru el aș face orice, dar el pentru mine? Atâtea întrebări la care nu am răspuns...
CITEȘTI
Totul pentru el
VampirNimic nu este mai egoist și altruist în același timp decât a renunța la tine pentru altcineva. Odată sacrificată îi aparții acelei persoane. Ți-ai dat sufletul, deci nu îndrăzni să-ți strigi pretențiile în noapte. Ți-ai pierdut drepturile de a ripos...