I'm here for you

capitolul 6

Harry pov.

A fost cel mai perfect sarut. Nu ma mai saturam de buzele lui. Cand am ramas fara aer, ne-am despartit si ne-am unit fruntile. Este atat de frumos. Ochii aia in care ma poerd de fiecare data, obrajii, nasul, buzele. El este perfect si nici macar nu se straduieste. El este pur si simplu el.
Dupa timpul petrecut la Starbucks, am hotarat sa ne intorcem la scoala dupa carti. Ideea mea,normal.
Ajunsi acolo, tinandu-ne de mana si mergand fericiti pe hol, dam de unica si miraculoasa echipa de fotbal ( simte sarcasmu).
- Hei, Styles! Mai vrei bataie? Intreaba nenorocitul de Brad, ranjind in coltul gurii.
- Hei, Brad! Vrei sa iti mai sparg inca odata gura? Intreaba Louis, aparandu-ma.
- Oooo, dar ce se intampla aici? Avem un nou cuplu in scoala? Spune Adam ironic.
Eu priveam podeaua si simtind cum o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Pur si simplu nu ii mai suport. Nu inteleg ce am facut gresit. Cred ca se comporta asa cu mine pentru ca sunt o tinta usoara. Trebuie sa fac niste ajustari. Sa vada cine este adevaratul Styles. M-am saturat sa fug de trecut si sa incerc sa uit. Nu o sa pot doar construind aceasta persoana, tocilarul Harry.
- Fa loc, vita! Incercam sa trecem! Ii replica Louis lui Adam, dar acesta isi incruciseaza mainile la piept si isi lasa greutatea pe un picior.
- Cum mi-ai spus? Intreaba Adam.
- Esti surd acum? Ce dracu? Spune Louis vizibil nervos si deranjat de situatie.
Nu mai apuca sa faca nimic. Adam se napusteste asupra ingerului meu si il ataca cu pumni. La fel facand si restul echipei. Eu incremenesc.
- Harry, pleaca! Incearca sa spuna Louis.
" Nu, Harold! Ajuta-l! Nu degeaba ai facut 7 ani de box" ma cearta subconstientul.
Nu stau pe ganduri si intru in bataie impartind pumni badaranilor. Il eliberez pe Louis si il vad cum ma priveste uimit. Fața ii este plina cu rani si hainele lui sunt foarte prafuite.
Mai arunc o privire fotbalistilor si ii vad vaicarindu-se de durere. Sunt mandru de opera mea.
Il ridic pe Louis si am in plan sa il duc la mine acasa. Mama este plecata din oras pentru o saptamana.
Chem un taxi si suntem pe drum. Ajunsi in fața casei mele, ii platesc taximetristului si intram in casa.
Il asez usor pe Louis pe canapea si fug le baie dupa trusa de prim-ajutor. Ma asez langa el si incep sa ii dezinfectez ranile, acesta scancind de durere.
- Multumesc. Sopteste Louis.
- Nu ai pentru ce...Oftez eu.
- Nu stiam ca stii sa te bati! Sopteste Louis. De ce nu treceai la actiune cand te brunscau tampitii aia? Intraba la fel de incet.
- Louis, acum trebuie sa te odihnesti. Iti promit ca vorbim maine despre asta. Incerc sa schimb subiectul.
- Bine...Ofteaza eroul meu.
L-am dus in camera mea si l-am ajutat sa se puna in pat. L-am acoperit cu o partura pufoasa si i-am rostit un noapte buna.
- Stai! Ma cheama Louis, eu fiind la usa.
-Da? Ma apropi de el si ma asez pe marginea patului.
- Stai aici. Se milogeste el.
- Louis, trebuie sa dormi! Ii spun grijuliu, mangaindu-i obrazut vanat.
- Dar o sa dorm mai bine daca esti tu langa mine. Spune facand o fața de cațeluş.
Oftez si ma asez langa el pe pat. Louis zambeste victorios si se cuibareste la pieptul meu. Il iau in brate si il tin protector.
- Harry? Intreaba la un moment dat.
- Da, Louis? Spun si eu in soapta.
- Tu chiar ma iubesti? Zice cu o urma de speranta in glas.
- Desigur ca te iubesc, Louis. Ce e cu intrebarea asta? Chicotesc eu.
El doar zambeste si se aseaza mai bine in bratele mele.
-Harry? Imi atrage atentia inca o data.
-Da, Louis? Spun soptind si de data asta.
-Nu pot sa dorm. Se plange acesta.
-Louis, trebuie sa te odihnesti, honey. Ii zic.
- Dar ma gandesc la cum i-ai batut pe badarani. De ce nu mi-ai zis? De ce nu ripostai in alte dati? Intreaba curios si trist.
- Uite cum facem. Ma duc sa fac ceai si vin inapoi sa vorbim. Ii explic eu.
El aproba si ma ridic din pat, indreptandu-ma spre bucatarie.
Pregatesc ceaiul si il torn in doua cesti potrivite. Ma duc inapoi in camera si il vad pe Louis cum sta turceste in pat. Cand ma observa, imi face semn sa ma asez. Eu ma coformez si ii dau o ceasca cu ceai.
- Deci.. Incepe el.
- Deci, eu...eu nu sunt cu adevarat cine sunt. Intotdeauna am fugit de trecut, ascunzadu-ma dupa ochelari di plovere. Eu nu eram asa, dar de cand s-a intamplat ce s-a intamplat,m-am fixat pe scoala sa uit de necaz. Eu eram bad boy-ul. Spun cu privirea in pamant.
- Harry, ce s-a intamplat? Ma intreaba ingrijorat.
Oftez si incep sa povestesc :
- Cand eram in liceu, era cel mai rebel si de temut dintre toti. Aveam anturaje si mergeam la diferite petreceri unde se consumau chiar si droguri. Eu aveam un frate... Spun incercand sa nu plang.
Louis observa asta si ma imbratiseaza, dandu-mi incredere.
- Asa, aveam un frate. Era mai mare ca mine cu 5 ani. El era de asemenea un rebel si traia periculos. Adica mafie, curse cu masini, droguri. Intelegi ce vreau sa spun. El aproba si imi face semn sa continui. Intr-o zi am venit de la scoala, chiulind evident, si mi-am strigat fratele, vrand sa il anunt ca am ajuns. Nu am primit nici un cuvant. Cu o seara in urma, acesta s-a certat cu mama pe tema unei curse importante. Mama nu a fost de acord si i-a interzis sa mearga. Banuiam ca el a fugit la cursa. Nu eram ingrijorat pentru ca stiam ca este cel mai bun. M-am facut comod pe canapea si am dat deumul televizorului. Postul era pus pe stiri si am incremenit cand am vazut care erau noutatile. Fratele meu a avut un accident si a murit pe loc. A fost sabotat. Atunci fața mi se umple de lacrimi si Louis ma prinde de maine.
-Harry, a trecut! Totul a trecut, sunt aici pentru tine. Spune Louis apoi sarutandu-ma.
- Mama a avut un soc cand a aflat si cum tata ne-a parasit a trebuit sa fiu eu alturi de ea. M-am angajat sa pot aduce bani in casa si m-am pus cu burta pe carte. Am fost acceptat la Facultatea asta si bani nu au fost asa o mare problema, eu fiind platit bine la brutarie. M-am schimbat total de atunci. Am devenit Harry tocilarul sa imi ascund trecutul. Nu ripostam la batai pentru ca trebuia sa imi mentin statutul de tocilar. A fost tot mai greu. Toti isi bateau joc de mine si ma bateau in fiecare zii. Am vrut o data sa ma tai si sa imi sfarsesc chinul dar nu o puteam lasa pe mama singura si am continuat lupta. Am povestit eu tot ce era de spus.
Louis avea lacrimi in ochi si ii vedeam tristetea de pe fața.
- Harry, eu nu stiam! Doamne, de ce nu mi-ai zis mai repede ? Spune el luandu-ma intr-o imbratisare de urs.
- Am vrut sa scap de trecut... Ma justific.
A urmat un sarut plin de pasiune. Il iubesc pe Louis mai mult decat orice. As face totul pentru el. Si stiu ca simte la fel. Stiu ca Boobear ma iubeste.
- Te iubesc, Harry! Nu o sa las sa ti se mai intample ceva rau! Spune hotarat stergandu-mi lacrimile de pe obraji.
- Te iubesc, Louis! Ii spun uitandu-ma in ochii lui oceanici.

N/A : Awww! Fain capitol.